Bingle Jells

Din experienţă, cică Isis ajută la fluxul de idei.
Ideea principală care vreau să  se desprindă este că îmi iau, oficial, liber. Mâine (azi, actually) dimineaţă  mă aşteaptă trenul spre alte zări, de unde am să revin cândva în Noul An cu forţe hopefully proaspete.
Aşa că vă urez de pe-acum un 2008 cât mai mişto, orice-ar însemna asta pentru voi – dragoste, prieteni, stabilitate, aventură, şefi de treabă, trafic lejer, facturi mici, apă caldă şi căldură, fir bun la Net, o bere bună.
Şi nu uitaţi că ăsta e anul în care, dacă ne-ajută dumñezó, scăpăm în sfârşit de Marmurean Videanu. Huo!

Astea fiind zise, mă gândesc că e oarecum inutil să mă mai lansez în vreo dizertaţie – îi vreme sufisantă atunci când m-oi înturna, că doară n-or intratără zilele în sac. Şi dacă între timp se întâmplă ceva naşpa gen vreun Apocalips, atunci îmi cer scuze anticipat faţă de voi pentru toate ideile senzaţionale de care v-am privat. Doar ştiţi cum merge treaba – life happens, shit goes on.
Pe curând, aşadar, oameni buni. La mulţi ani.

Dragă Moşule,

mă iartă, te rog, că anul ăsta îţi scriu atât de târziu. S-ar putea să nu mai primeşti scrisoarea asta în timp util, chiar dacă Angie mi-a atras de mai demult atenţia că ar trebui să-ţi scriu. Se pare însă că mă comport din ce în ce ca un om mare, şi încă unul nu foarte responsabil care amână chestiile pentru ultima clipă. În sfârşit, sper că or să ajungă rândurile astea la tine, şi dacă nu, ia te rog aminte şi ia-le în considerare, pe alea la care se mai poate, pentru la anul.

Au trecut vremurile alea în care te aşteptam an de an, noaptea, sub bradul cu lumini colorate. Poate îţi mai aminteşti că odată îţi lăsasem chiar un carneţel în care te rugasem să-mi scrii ceva, orice. Primul autograf pe care l-am luat vreodată ţie ţi l-am luat, iar pixul ăla cu care ai scris a rămas la loc de cinste mult timp după aceea.
Dar a trecut timp de-atunci. Şi nu ştiu cum a trecut timpul ăsta peste tine, cum ai trecut tu prin el, dar uite că asupra mea şi-a cam spus cuvântul.
De aceea n-am să te rog nici să mă aduci cu o zi mai devreme de la Paris, nici să-mi aduci un bilet la Maiden. Nu-mi doresc nici CD-ul Lateralus, nici box-seturile Tenhi şi Kumm, nici măcar A Noise Severe. Să nu te prind că-mi iei o pereche de mânuşi sau puloverul ăla care încă nu ştiu cum arată dar care o să-mi placă teribil. Nu te rog nici măcar să mă ajuţi să găsesc lucrul ăla pe care tu n-ai cum să mi-l dai. Nu.

Te rog însă ca pentru câteva momente, să aduci cu tine Crăciunul de atunci. Şi odată cu ninsoarea, o portocală aşa cum se făceau pe vremuri.

Serviciu uşor, Moşule. Şi la mulţi ani.

…şi piatra face trosc

Ideea care vreau să răzbată este că la mine în casă e un frig crunt ce rivalizează cu cel de-afară. Apel către RADET:
Băăă voi sunteţi oameni normali?!
De prin primăvară reţeaua de pe unde stau trece prin reparaţii cred că o dată la două săptămâni, asta însemnând evident nema apă caldă şi, de când e cazul de ceva vreme încoace, nema căldură. Iar acum ultima parte e cea care mă disperă cel mai tare: cum dracu să iei tu căldura la oameni când afară alcoolul din termometre se joacă pe undeva pe unde zice 0?! Pfff, şi când mă gândesc că trebuie să şi plec de-acasă cât de curând mi se taie absolut, dar absolut tot cheful – noroc că poate acolo unde trebuie să ajung o să fie mai cald.
Dar nu-nţeleg ce-i cu norocul ăsta – la şcoală e un frig în sala de clasă de ar fi indicat să stai cu geaca pe tine, fiindcă nuş ce dumñezó are centrala de nu răzbate, mânca-o-ar tata, până la etajul 1. Când ajung acasă iar nu-i bine, că se repară reţeaua lu’ peşte şi nu-i apă pe traseu. De parcă nu s-a mai reparat acum 2 săptămâni, de parcă n-o să se mai repare şi peste încă alte câteva. Dar ce se pare că nu înţelege lumea este că eu VREAU CĂLDURĂ!

Pff.
Şi că tot vorbeam de frig, se pare că am nimerit fix în mijlocul unui război rece între Poşta Română şi Bancpost. Dovadă supremă că sunt un ameţit, am găsit zilele astea un carnet de alocaţii de acum doi ani care mai are încă vreo 3 luni neîncasate. Pronia cerească. Trist e că de la Poştă îmi zic să le încasez de la Bancpost, iar de la Bancpost mă trimit înapoi la Poştă fiindcă cele două părţi au întrerupt, de luna asta, colaborarea. Cică. Şi eu ce să înţeleg? Cu cine votez? Pe cine dau în judecată?
În fine, o să extind poate pe baza subiectului ăsta în zilele ce urmează, pe măsură ce aflu mai multe. Ba poate cine ştie, o să reuşesc să şi încasez banii, deşi ceva îmi spune că are să fie tare greu.

Până una alta îmi cam iau tălpăşiţa fiindcă n-aş vrea, nu-i aşa, să întârzii la repetiţii. Şi oricum nu e ca şi cum aş părăsi cine ştie ce cămin cald şi confortabil.

McSorcistul loveşte înapoi

Mergeam eu liniştit pe stradă, reculegându-mă după cele 7 ore de CAE prin care trecusem. Şi la un moment dat, cum mergeam eu cu ochii în asfalt între Unirii şi Sf. Gheorghe, am un subit déjà-vu.
This looks suspiciously familiar, doesn’t it?
Să ne pregătim de invazie?