Vis urât
Îmi este scârbă. Mă încăpăţânam să cred că totuşi mai poate fi ceva de capul ţării ăsteia, că totuşi există o şansă minusculă ca lucrurile să intre, încet, pe făgaşul pe care ar fi trebuit să intre acum 17 ani. Mă încăpăţânam să cred că în sfârşit, nu numai Piaţa Universităţii va fi o “zonă liberă de neocomunism”, ci că statutul acesta se va extinde în toată ţara. Se pare însă că scumpa mea patrie se încăpăţânează şi ea să-mi demonstreze cât de amarnic am putut să mă înşel. Tumoarea comunistă nu se lasă extirpată aşa de uşor precum ne-ar fi plăcut să credem. Suntem cu toţii bolnavi de cancer în fază terminală. O ţară condusă de căpuşe şi de lipitori.
Mă îngreţoşează vorbele pe care le aud din gurile celor mai mulţi susţinători ai suspendării: “Parlamentul este cel mai de seamă garant al democraţiei. Este ales de către popor.”
Ales de către popor? În ce realitate paralelă? Singurul om ales nominal în ţara asta este Băsescu, iar el a ajuns să fie înlăturat de către toţi hoţii ascunşi la căldurică în spatele unor sigle de partid. Am atins, cu toate acestea, o performanţă notabilă. România trebuie să fie singura ţară din lume unde se mai aplică în zilele noastre democraţia directă. Parlamentul este de fapt România. Restul populaţiei, noi ăştia mici şi mulţi, suntem servii. Noi nu contăm, noi trebuie numai să tăcem din gură şi să ne facem datoria pentru ca Patria să prospere. Ah, şi că tot vorbeam de performanţe notabile – România a reuşit ceea ce alte state nu au mai reuşit de vreo 1000 de ani, anume să menţină în funcţiune un sistem feudal. Timpul pentru noi s-a oprit, aparent, în Evul Mediu. Sau a fost dat în urmă vertiginos în ultimii ani.
Îmi e ciudă că m-am bucurat degeaba când a încasat-o Năstase. Se pare că nu a fost suficient, structura putredă pe care a fost clădită “democraţia” în ţara noastră nu se lasă dată la o parte cu una, cu două. Însă, ca orice structură putredă, în cele din urmă se va prăbuşi. Sper să fiu departe de ţara asta atunci când se va întâmpla. Şi totuşi, am senzaţia că ceva mare de tot e pe cale să se petreacă în curând. Prea cretină este toată situaţia, prea de operetă este totul şi parcă situaţia a atins paroxismul. Văcăroiu preşedinte interimar. Şi acum întrebarea – zău, putem deveni mai penibili de atât? Aştept cu nerăbdare şuturi în fund şi palme peste figură de la UE. Aştept să se trezească dracului lumea din somnul cel de moarte. Nici nu-mi vine să cred ce imn de stat potrivit putem să avem, ar trebui intonat mai des. Cel puţin prima strofă ar trebui să o spunem în loc de “Tatăl nostru”.
Nu am să comentez mai mult, oricum au făcut-o alţii înaintea mea poate mult mai competent. Şi au să o mai facă şi alţii în zilele ce vor urma. Tot ce pot să fac, momentan, este să aştept până în vară să fac odată 18 ani. Iar atunci, dacă va fi cazul, am să votez pentru singurul om de la conducere care a reuşit să-mi câştige încrederea. Pentru că încă mă mai încăpăţânez să cred în Băsescu. Până atunci, am să ies în stradă. Lucru pe care ar trebui să-l facă toată lumea care s-a simţit măcar o dată subjugată de leprele pântecoase care stau comode în fotolii de piele la Casa Poporului.
April 24th, 2007 at 5:11 pm
eu nu as vrea sa fiu departe de romania cand se va darama structura actuala. as vrea sa ma implic in construirea unui sistem, sper eu, mai bun.
April 24th, 2007 at 5:40 pm
FAZ a scris despre asta, si Ziua si evz
faz are si o chestie interesanta aici