Light my fire

În clasă, oră de mate. Lume plictisită, adormită, chinuindu-se să priceapă ce se întâmplă la tablă. Mai erau 20 de minute din oră, minute care treceau de ca şi cum ar fi avut saci de Murexin legate de picioare. La un moment dat, în mijlocul unui căscat, s-a desluşit soneria. Soneria de pauză. Noi, buimaci, ne întrebam ce naiba se întâmpla. Profa se întreba şi ea ce naiba se întâmpla. Am concluzionat că era elevul de serviciu care făcea glume. La naiba…
Peste mai puţin de 15 secunde un coleg de la altă clasă a intrat ca o tornadă pe uşă, zbierând:
“Evacuaţi şcoala că e incendiu! Da, toată lumea afară! ARDE!
Wow, cât de tare. This is not a drill, I repeat, this is not a drill. După încă nişte secunde de zăpăceală şi de făcut în viteză bagaje, lumea a început să se bulucească pe uşă. Văzând asta, profa a oftat: “Ok, hai să mergem.”

Spre surprinderea mea, chiar nu era de joacă. Sau cel puţin nu părea de joacă. Holurile erau pline de un fum ciudat mirositor şi foarte dens, prin care desigur că mare lucru nu se vedea. “Haideţi mai repede, toată lumea AFARĂ!” Wow, deci profii chiar ţin la noi. Culmea, ei nu se buluceau spre ieşire, ci în cancelarie. “Ah, de-ar arde măcar câteva cataloage…” La ieşire, stupoare. Noi trebuia să evacuăm cât mai repede, dar uşa de la ieşire era deschisă numai pe jumătate. Fie înţepenită, fie blocată, n-are importanţă. Ptiu drace, păi aşa vor ăştia să se facă treabă?
În sfârşit, când am ieşit mă aşteptam să văd agitaţie pe-afară, maşini de pompieri, chestii de genul ăsta. Aiurea, lumea se plimba liniştită pe stradă, numai zecile de elevi din faţa liceului ar fi dat de bănuit unui observator mai atent. Hmmm, ciudat. “Auzi, chiar aşa, ăstora le-a dat prin cap să sune la pompieri?” Gând întrerupt de o sirenă din depărtare. “Ah, uite mă că au venit.” “Stai că asta nu sună a pompieri.”
Într-adevăr, era Poliţia.

Minute petrecute încercând să-mi găsesc din colegi. “Hai, eliberaţi toată lumea, eliberaţi intrarea să se iasă!” “Ia zi, eşti teafără? Hai că n-a fost mare brânză.” Lumea îşi dă cu părerea. Cică ar fi fost foc în subsol. Păi nu e bine, că ia uite la etajul 1, iese fum pe geamuri. Aoleu, să vezi tu ce-i înăuntru acum. Să nu fi rămas vreunii blocaţi. “Băi dar nu mai vin pompierii ăia odată?!”
Gând întrerupt de încă o sirenă. “Oh la naiba, era şi timpul.”
Da, dar era Salvarea.

La prima vedere nu era nimeni să aibă nevoie de îngrijiri medicale, cel mult nişte iritaţii pe traiectul respirator, nişte tuse… Dar oricum noi eram antrenaţi, că aproape în fiecare pauză îngrijitorul ardea frunze şi gunoaie în curtea şcolii. Şi asta încă de ani de zile. Atunci de-abia pricepusem de ce, păi cum de ce, ca să ne dezvoltăm imunitate la fum, normal. Şi privind oarecum îngrijoraţi la clădirea care scotea fum de pe aproape fiecare geam, toată lumea se întreba unde erau pompierii.
“Ah, auzi? Ăştia-s pompierii.”
Băi şi chiar ei erau. În sfârşit.

Moment pentru noi să traversăm şi să privim lucrurile de pe trotuarul celălalt.
La urechile noastre ajungeau fel de fel de poveşti. Bunăoară, tot focul ar fi pornit de la un bec care a explodat la bufet, şi cum nu era nimeni acolo au ars toate hârtiile şi ambalajele. Ah, deci nu mai avem bufet…? Oh, bummer. “Băi, noi era să rămânem înăuntru!” “Cum aşa?” “Păi ne adusese tezele la engleză şi le discutam, şi când am auzit de incendiu şi am vrut să ieşim, nu ne-a lăsat profa. Cică ‘Lăsaţi copii, staţi cuminţi aici că nu arde pe etajul ăsta.’ Când am deschis uşa şi i-am arătat că intră fum, cică ‘Păi închideţi uşa, nu vedeţi că intră fum?!’ Şi când într-un final am început să ieşim şi o întrebam dacă nu pleacă şi ea, zice ‘Ah, nu, ieşiţi voi înainte, eu stau să termin de trecut tezele în catalog.'”

Deja nu mai ieşea fum de pe geamuri. Yey, victorie. Se făceau pariuri câte zile nu se va învăţa în şcoală. Când toată distracţia era pe sfârşite, a apărut şi Descarcerarea.
“Ia uite-o pe profa aia, a ieşit cu catalogul din liceu!”
“Chiar băi, oare n-or fi ars şi câteva cataloage?”
Apoi a venit şi diriga să ne ţină companie.
“Ce vorbiţi, cum să nu se facă mâine ore? Astăzi n-o să mai facă schimbul doi, că e anchetă. Dar mâine…”
Oh, bummer. Trei ore de info de dimineaţă. Laboratorul ăla n-a putut să ardă, mama lui. Ce liceu naşpa, nici măcar un incendiu nu ne iese ca lumea.

Hai băi la o bere.

4 Responses to “Light my fire”

  1. Vlad

    Apropo de pompieri, am vazut ca si-au luat masini noi, niste iveco-uri. Le-am vazut pe la Unirii din autobuz.

  2. Siim

    Ţi-am dat o leapşă, aia cu google game.Poate binevoieşti să răspunzi la ea. :)

  3. Alex TG

    Misto faza, macar se mai intampla ceva interesant.

  4. Foxana

    Vaaaiii… aveam io o presimtire ca esti cantemirist, dar am tot cautat pana am gasit dovada! Asta e de la incendiu de anul trecut, nu? Mi-a ajuns si mie vestea pe la urechi. Ca o ex-cantemirista ce ma gasesc, te invit sa nu ratezi intalnirea nimic.org de pe 1 martie! :)

Leave a Reply