Încă un divorţ

Deci chiar nu credeam că pot să mai primesc veşti în halul ăsta de de căcat. Iar acum totuşi stau în stare de semi-şoc, foarte treaz, ascultând la un volum destul de mare The Gathering. Şi încerc să disipez furia care a crescut furtunos în mine în ultimele ore. Îmi era suficient că mâine o să trebuiască să mă iau în piept cu funcţionarele corupte şi de tot căcatul de la casa de pensii. Sincer, îmi ajunsese treaba asta. De ce mai trebuia să aflu şi că Anneke o să plece din The Gathering? Zău, ce dracu se întâmplă cu lumea asta? Poate sunt infantil, poate e o reacţie de căcat, dar pe bune acum, mi se pare atât de fucked up. E dreptul meu să mi se pară fucked up, nu?
Atât de furtunoasă a fost întâlnirea mea cu muzica asta. Şi atât de sublimă. Nici nu mai ştiu de unde auzisem prima dată de ei, probabil de pe last.fm, nici nu mai ştiu care a fost prima chestie pe care am ascultat-o de la ei, dar câte nopţi n-am îndulcit eu cu Mandylion sau Nighttime Birds. Mi-e pur şi simplu ciudă.
Măcar o să apuc să-i văd, pentru o ultimă oară în formula asta, la Sibiu. De altfel, sper din tot sufletul ca ceilalţi să continue măcar sub un alt nume. Chiar dacă primele două albume tot fără Anneke le-au scos. La Nightwish nu mi se pare aşa de mare baiul, dar parcă ar fi complet aiurea să asculţi The Gathering fără versurile şi vocea ei inegalabilă.
Post de căcat, îmi cer scuze. Dar parcă simţeam nevoia.
Ştire oficială aici, şi pe www.gathering.nl la secţiunea de ştiri. Tot la ea pe blog, Anneke ne informează că formează o trupă nouă, Agua de Annique. Soţul la tobe. Eh, om trăi şi om vedea.

Renovare

Sau mă rog, ceva de genul. Efectul este oricum destul de reuşit, să recunoaştem.
Asistăm oare la un nou trend în materie de arhitectură urbană?