Ce-ai

Din ciclul “căldură mare, monşer”, astăzi Prăjitorul din Oz aproape că s-a transformat, pentru câteva momente ce-i drept, în Bălărierul Nebun. Dacă altcineva mi-ar fi zis că într-o după amiază toridă de iulie, cu vreo patruj’ şi ceva de grade în termometre şi un vânt aşa de puternic de ziceai că-i calm ecuatorial se delectează într-o încăpere aproape înăbuşită cu o cană de ceai fierbinte, i-aş fi replicat, probabil, un “Amice, eşti idiot.” Dar se pare că sunt mai indulgent cu mine însumi decât cu celelalte persoane, aşadar nu pot decât să zic că tare bun a fost ceaiul ăla. La fel, în urmă cu ceva vreme, cam prin perioada în care credeam că Linkin Park sunt cea mai adevărată formaţie de pe planetă, deci, totuşi, cu destulă vreme în urmă, consideram că cei care beau ceaiul cu lapte sunt, invariabil, nişte dobitoci. Ha! Aşa-mi trebuie, ca să-mi dau şi eu seama ce copil smintit eram. Ştiu, îmi place expresia asta.

Zilele trecute voiam să accesez profilul de Iahù 360 al nu mai ştiu cui, şi m-am trezit că sistemul mă invita să mă joinez şi eu comunităţii, să-mi fac şi eu un profil, cu poze, blog, liste de ce recomand şi alte bălăreli d-astea de social networking my ass. Şi pentru o clipă recunosc, da-r-ar Satana în el de social networking, că am fost tentat. Mă gândesc acuma ce oportunitate ni se oferă totuşi nouă, oamenilor cibernetici ai secolului IcsIcsI. Zicala cu “am dublă personalitate şi mi-o dezvolt pe-a treia” se poate traduce prin “am blog, cont pe myspace şi acum îmi fac profil de Iahù 360”. Pentru că pe fiecare server eu sunt altul. Fiecărei companii eu îi arăt altă faţetă a personalităţii mele pluridezvoltate. Cu schiţele mele revoluţionare şi ideile mele de grafică modernă pornesc în cucerirea DeviantArt-ului, panseurile filozofice le exhibiţionez pe un blog, pozele mi le pun eventual pe un fotoblog, de fapt dacă sunt cu adevărat tare pozele artistice mi le pun pe un fotoblog în timp ce alea cu prieteni le pun pe Flickr, caterinca o fac pe diverse forumuri, să zicem pe Softpedia, îmi dezvolt latura creatoare în paralel cu cea critică prin Poezie.ro unde am şansa de a fi în trend împreună cu destui români care nu s-au născut poeţi dar nu şi-au dat încă seama de asta, şi printre zeci de alte adrese unde las mereu câte ceva din mine mă uit cu nostalgie la profilul de hi5 şi mă gândesc “uite băi, de unde a pornit totul”. Dacă vreau, pot să fiu o sută de oameni, fiecare mai desăvârşit decât celălalt. Sunt un iluzionist de geniu, pot să te fac să crezi despre mine absolut tot ce vreau, iar dacă sunt într-adevăr bun pot să te fac chiar să crezi că exist ca o persoană din carne şi oase, nu doar ca o proiecţie digitală a eu-lui dispersat al unui potenţial schizofrenic. Pot să te fac să mă iubeşti şi să mă urăşti în acelaşi timp, pentru că n-ai de unde să ştii că tu, de fapt, iubeşti şi urăşti aceeaşi persoană. Fireşte că în realitate lucrurile sunt mult mai complicate decât par, dar eu am grijă ca tu să nu te prinzi de asta. Îmi lustruiesc cu grijă imaginea, mă updatez regulat şi pun mereu poze noi ca să continui în a-ţi alimenta ţie iluzia care poate că ţi-a devenit dragă. Pentru că, indiferent prin ce mijloc ai ajuns să mă cunoşti, indiferent prin ce extensie a personalităţii mele ai ajuns la mine, atâta vreme cât poţi să reduci informaţia aceea la biţi şi pixeli totul se rezumă la o mare iluzie. Internetul nu ne oferă oameni, ne poate oferi, în cel mai bun caz, idealuri. Noi toţi nu suntem decât magicieni într-o lume care dacă ar fi adevărată, ar putea fi perfectă.
Cel mai probabil însă peste mulţi, mulţi ani, toate serverele noastre n-o să fie decât nişte tăbliţe de lut într-o lume care le-a depăşit cu mai mult decât poate mintea umană să conceapă.

3 Responses to “Ce-ai”

  1. Ioana

    sa stii ca mare dreptate ai. na ca am ajuns si eu aici si acum mi-am amintit ca tot asa te-am cunoscut..uneori dracia asta de Internet mai face si lucruri bune ;)

  2. Madeleine D'Arquay

    Bun, în mare parte ai dreptate (deşi nu-ţi înţeleg antipatia faţă de deviantART), dar pe adevăratul tu — să spunem aşa — ai reuşit să-l transpui în versiunea virtuală? (indiferent de literele scrise in bara de explorer)

  3. Prăjitorul din Oz

    mmm… nu ma intelege gresit, nu am nici o antipatie fata de DeviantArt, dimpotriva, mi se pare una din putinele retele de genul asta care chiar face ceva foarte fain (ar mai fi Elfwood, Worth1000 de exemplu); l-am folosit numai ca sa ilustrez cu exemple variate ce voiam sa spun.
    cat despre transpunerea in versiune virtuala a adevaratului eu… nu, n-am reusit, nici nu cred ca voi reusi vreodata si, de altfel, nici nu prea cred ca imi doresc asta. tu ai reusit? :)

Leave a Reply