Scobitori de porţelan

Iertată-mi fie absenţa de pe coclaurile blogosferei. A fost, ce-i drept, o absenţă benefică, pentru mine personal cel puţin.
Detalii şi faze din mica excursie în Austria pe care am întreprins-o o să apară într-un post viitor, momentan îmi este pur şi simplu lene să sortez poze, să pun watermark pe ele şi să le asortez cu nişte comentarii haioase, puţin acide, puţin sarcastice, într-un cuvânt witty. Dar se va întâmpla şi asta, promit. Hai, ştiţi că sunt un tip serios, ce naiba.

Momentan îmi e ciudă pe ăştia cu Apa Nova – de bine ce abia luasem decizia de a mă reapuca să beau apă de la robinet, pe principiul că hai bre, pe cine păcăleşti, şi aia la bidoane de 5 litri tot de robinet e, nu-ţi face iluzii, mă trezesc că apa rece are o ciudată culoare maronie, ca un soi de Ice Tea de piersici mai diluat. Ptiu, fir-ar al dracului, zic, păi de astea-mi sunteţi măi? Îmi amintesc de o fază când Bugs Bunny cerea la un hotel să aibă suc de morcovi la robinet, cald şi rece. Măcar să o fi făcut şi ei mai închisă la culoare, să semene a Cola. Aşa… nice Ice Tea nu e, nici cacao, nici nimica tentant. Păi nu aşa se face marketing.

În rest, tocmai ascult albumul Willenskraft de la Atrocity şi sunt surprins de cât de mult îmi place. Uite nişte oameni care în mijlocul anilor ’90 nu se temeau să cânte o varză de death metal cu doom cu industrial cu gothic cu naiba ştie ce-or mai cânta, cert e că varza asta a lor e teribil de gustoasă şi sunt convins că dacă aş fi dat peste albumul ăsta acum vreo doi sau trei ani ar fi devenit rapid un album de căpătâi. Dar ce contează, tot e fain. Nuş cum o fi restul discografiei lor, însă Willenskraft ăsta e ţuţ. Ce minte absolut bolnavă poţi să ai să pui o baladă aproape lacrimogenă (Love Is Dead, una din preferate) printre explozii de brutalitate ca Deliverance sau Willenskraft? Îmi place că ăştia nu se încurcă – când e de corason, dă-i cu inima albastră, dar când e să fie det, apăi dă-i cu detu’. Faza asta mi-a amintit de Faith No More şi al lor Easy strecurat pe Angel Dust, alt album grozav. Deci în concluzie, Willenskraft, marca Atrocity, producţie ’96, highly recommended.

Ah, şi am mai descoperit cât de mişto e Tymbark de cactus, chiar dacă are mai mult mere şi lămâie în el.

This entry was posted on Tuesday, August 21st, 2007 at 3:09 pm and is filed under Aberatio, Muzică. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.