Prăjitoru’ Reloaded – O Odisee Modernă

Adică m-am întors bre! Tunaţi turlele şi srâmbiţele, momentul atât de mult aşteptat de voi toţi a venit în sfârşit, iată-l, se întâmplă chiar acum. Gata cu zilele în care reveneaţi plini de înfrigurare la pagina asta aşteptând un semn, un update, un ceva care să vă dea de ştire ce mai fac, ce mai gândesc, ce mă mai enervează. Zilele alea s-au terminat în mod oficial, beţi şi vă veseliţi.
Unul din ăia mulţi factori care şi-au dat mâna şi au contribuit la îndelungata şi dureroasa mea absenţă de pe coclaurile blogosferei a fost ploicica ce a căzut peste scumpul meu cartier (think locally etc.) în urmă cu, mă rog, destulă vreme, într-o noapte de vineri. Acuma provaidăru’ meu de servicii Internet am observat că nu prea are obiceiul să trimită echipe de intervenţie (ce ciudat sună) sâmbăta, şi n-aş zice că le port pică pentru asta, aşa că m-am resemnat şi m-am apucat să citesc. Cartea e tare interesantă de altfel, poate o să vorbesc despre ea altădată, poate nu, cert e că strugurii ăştia negri din care ronţăi acuma sunt atât de al naibii de buni încât da, constat că am luat-o pe arătură la modul cel mai serios.
Aşa.
Luni îmi urcă nişte oameni pe bloc, umblă la nişte fire, meşteresc la nişte switch-uri şi pleacă. Nothing happens, merg la ISP şi îi bat la cap.
Marţi îmi urcă nişte oameni pe bloc, umblă la nişte fire, meşteresc la nişte switch-uri şi pleacă. Nothing happens, merg la ISP şi îi bat la cap.
Miercuri îmi urcă nişte oameni pe bloc, dar sunt atât de plictisiţi de umblat la fire şi meşterit la switch-uri încât îşi aprind câte o ţigară, o savurează în plăcere câteva minute apoi pleacă. Nici asta n-a mers, sun la ISP şi îi bat la cap.
Joi merg la ISP şi îi bat la cap, echipa de teren era plecată la o conectare pe undeva prin Koh Samui.
Vineri merg la ISP şi îi bat la cap până trimit pe cineva la mine acasă. Tipul îşi ia laptop-ul, se conectează la reţea prin firul meu şi stupoare! merge ca uns. Concluzie – mi se prăjise placa de reţea.
Insert neaoş Romanian curse here.

Ok Prăjitorule, mergi de caută să-ţi cumperi o placă de reţea.
Prima oprire – Depozitul de Computadoare de pe Istvan cel Mare. Plăci de reţea de care aveţi? Păi n-avem de reţea, numai wireless, bluetooth dacă vă pot ajuta…
Da, deci ăştia cu Depozitul lor sunt pe altă planetă, probabil că îşi iau marfa de la extratereştri, normal că ăia nu mai lucrează cu căblăraie pe bloc, ce naiba, au şi ei nişte standarde.
Sau or fi daci.
În fine, scuipăm în sân şi o luăm mai departe pe Istvan cel Mare, că parcă ştia Prăjitorul acolo un Ultra Pro. Eteee… nu mai era Ultra Pro pe-acolo, sau era sub o vrajă care-l făcea invizibil, cert e că următorul care mi-a ieşit în cale a fost Păsăroiu’ Roz Computers. E, acuma Prăjitorul se afla în dilemă pentru că vedeţi voi, el îşi impusese aşa ca standard personal să nu cumpere în vecii vecilor amin de la Păsăroiu’ Roz, iar într-un asemenea moment el se găsea ca între ciocan şi nicovală între nevoia de a găsi o placă de reţea şi propriile-i principii. Mi-e ruşine să recunosc că, în cele din urmă, am intrat la ăia în magazin şi am răsuflat oarecum uşurat când am aflat că nici ei nu deţineau în stoc plăci de reţea.
Bun, now what to do?
În cele din urmă o iau înapoi tot pe Istvan cel Mare, căutând de data asta magazinele alea mici anonime care mereu stau în umbra ăstora mari, ştiţi sigur despre ce vorbesc. Ei bine, am găsit două – unul era închis, celuilalt un singur lucru îi lipsea din stoc, anume plăcile de reţea.
Schimbăm strategia, o luăm spre Ultra Pro din Lahovari. Gata, ce naiba, ăla era sectoru’ lu’ Onţanu da aicea la Chiliman în ogradă precis au.
Pe naiba.
Eu deja nu mai puteam de râs, tipul de-acolo mă trimite tooocmai până la Diverta de la Scala că poate am noroc la ăia. Ok, îl luăm pe Magheru în braţe şi hai până acolo.
Plăci de reţea aveţi? Da, sigur.
:/
Hai bre, what the hell, începuse să devină distractiv.
În fine, achităm placa de reţea, îi facem garanţie… Între timp surprind o discuţie între ăia doi tipi din spatele tejghelei.
Auzi bă, ia vezi, noi câte plăci din astea mai avem?
[…]
Bă să ştii că aia era ultima.
Zbang, deci în sfârşit îmi biruisem destinul.

În sfârşit ajung acasă vesel cum nu mai ajunsesem de ceva vreme, îmi prepar un prânz bun, mă uit la întâmplare la un concert… Până la urmă decid că e timpul să montez placa nouă. PC-ul, docil ce e, mi se lasă demontat tare uşor, în 15 minute totul e la loc up and running, new hardware detected, please insert CD, copying driver files, hardware installation complete, uau, victorie!
Fă setările conexiunii, aşteaptă, aşteaptă, aşteaptă…
Wtf?
Clepsidră, clepsidră, clepsidră, click, Not Responding.
Ctrl+Alt+Del, Restart, îngheaţă tot.
Merde!
Reset, memory test, ecran de Windows, ecran de Windows, ecran de Windows…
Mă duc să ronţăi nişte biscuiţi cu Nutella şi să beau un pahar de suc de mere.
Mă întorc, ecran de Windows.
No fucie-mi-l Dumñezó ghe noroc.

Reset, Safe Mode, învârtit pe-acolo nişte setări la hardware, îmi imaginez că o fi vreun conflict între placa veche şi aia nouă, o dezinstalez pe aia veche, restart, memory test, ecran de Windows, ecran de Windows, ecran de Windows…
Paştele mă-tii.
Reset, Safe Mode, System Restore, loading settings from restore point, restart, ecran de Windows, Desktop.
Oh thank God.
Bine, nu mi se instalase nici o placă, dar măcar îmi vedeam Wallpaperul.
Apoi mă pune Necuratul să mă joc cu cablul de reţea şi să-l bag în placa veche.
Şi merge.
:/

Placa mea de reţea e un fel de Lazăr al plăcilor de reţea. Acuma tot stau şi mă întreb care naiba a fost Iisus.

2 Responses to “Prăjitoru’ Reloaded – O Odisee Modernă”

  1. Dorofthea

    sunshine, Romania te invata sa fii sociabil, are grija de conitia ta fizica, adica te pune sa umbli de bezmetic pana te ia dracu.:) Si Istvan cel mare e o mica zona crepusculara.Ai magazine de toate felurile si totusi printr-un paradox ciudat, nu gasesti niciodata nimic. :)

  2. Andreea

    Ai in calculator Pasarea Phoenix!:))))))

Leave a Reply