Mandala In the Clouds

De-o grămadă a naibii de mare de vreme n-am mai dat pe-aici. De ce să dau, ca să zic ce? Chef de scris articole să fiu al naibii dacă am avut, adică mă rog, de articole poate-aş fi avut chef, dar stare, asta-mi lipsea, n-aveam stare. În fine. Aşadar de ce să trec, ca să zic că mănânc ciocolată sau că beau apă minerală sau că mă rog, aţi prins ideea? Well that’s usual.
Ce se mai întâmplă nou? I frakked up. Nu atât de grav, dar destul de annoying. Nothing went worse, but it could have gone a tad better than it had. Iar acum fireşte că mă oftic, oftica e tot cu ce rămân mai mereu apparently.
Şi închei ideea asta, căci e intruzivă, nu-mi place încotro se îndreaptă şi, la urma urmei, n-are ce căuta aici.

Aşa, acuma mild spoilers ahead, so be warned!

Băi, sezonul nou de Galactica devine din ce în ce mai mişto. După ce episodul trecut îmi lăsase aşa un gust amărui, împreună cu senzaţia că lucrurile o iau pe arătură la greu şi că totul are să se piardă într-o ciorbă confuză şi cam reîncălzită, iată că Escape Velocity de săptămâna asta ridică puţin ştacheta şi propune nişte idei tare mişto pentru viitor. Mi se pare din ce în ce mai interesantă evoluţia lui Tyrol, mai ales în perioada asta de rahat prin care trece acum, şi cel puţin la fel de interesant începe să mi se pară personajul Tory. I mean… she is such a bitch. And Tigh is just so messed up. Sunt tare curios cum se vor desfăşura lucrurile pe Demetrius, probabil că în episodul următor se vor mai clarifica unele aspecte. De fapt sper, pentru binele lor. Iar în ceea ce-l priveşte pe Gaius, de bine ce în Six of One ziceam că începe să mi se pară tare, tare dubioasă toată faza cu Messiah Baltar iată că tipul are mult, mult sânge în el (desigur, împins de la spate de Sixa din capul lui) şi reuşeşte să provoace massive, and I mean massive stir. Juicy.
Plus de asta, pe măsură ce boala îi avansează Laura devine din ce în ce mai mişto. Adică redevine încet, încet Laura aia care-a avut tupeul să-l înfrunte pe Adama şi să facă lucrurile her way. Într-adevăr, după toate aparenţele, cum zicea şi ea, “when people are getting closer to their death, they just don’t care as much about rules and laws and conventional morality.” Punct ochit.
Pe de altă parte, cel puţin ciudată mi se pare relaţia lui Tigh cu Caprica Six. Atât de ciudată că n-am să comentez mai mult.

Eh, aşteptăm  The Road Less Traveled săptămâna care vine.

Şi uite cum păstrez eu locul ăsta în viaţă. Tot nezicând mare brânză.
Ba da, uite acum am brânză de zis. Că veni vorba. Mi-am amintit şi eu ;))
Hristos a înviat!

2 Responses to “Mandala In the Clouds”

  1. deep down

    la cat de … neah mai bine nu.
    vroiam sa zic Adevarat a Inviat! si nu gaseam pe unde :))
    sunt putin cam… de fapt , lasa.
    aloha :)

  2. Eskada

    Adevarat ca inviat!
    M-a bufnit un ras nesimtit cand am citit primele 3-4 randuri :)), ma gandeam la vorba aia “si tu Brutus?” :)). E frumos sa ai blog, la inceput esti entuziasmat dupa care ti se pare ceva oarecum normal ca in final sa-l gasesti cam plictisitor. Na, ca sa vezi ca pamantul e rotund :).

Leave a Reply