Bine că sunteţi voi deştepţi.

Să fiu al naibii, n-am auzit de când mă ştiu atâta monedă bătându-se pe faza cu emo ca în zilele astea. Emo în sus, emo în jos. Dă-i presei un oscior de ros şi ea ţi-l face ditamai ciolanul cu măduvă. Brusc nu mai e campanie electorală, nu mai e cutremur în China, nu mai e nimic în afară de puştoaica ce s-a sinucis acu nu demult. Şi bineînţeles, presa cum aude un cuvânt nou îl preia şi-l propagă de nu-l mai recunoaşte nici dracu’ după aia. Bine că aţi auzit şi voi acuma de emo, că n-o exista curentul ăsta de vreo 15 ani.
Mă rog, poate nu la noi.
Dar asta nu-i o scuză pentru amploarea absolut idiotică pe care-a luat-o treaba asta pe absolut toate canalele de comunicare. Mai daţi-i bă, o pauză, că se reîncălzeşte ciorba în mama mă-sii. Şi ce? s-a sinucis o puştoaică. Bine că asculta emo. Bine că n-avea părinţi incapabili să relaţioneze cu ea la cel mai elementar nivel. Bine că nu trăia într-o societate în care e atât, atât de uşor să fii arătat cu degetul, dar al dracului dacă-ţi întinde careva vreo mână să te ridici când eşti la pământ de nu te vezi. Bine că i-a interesat pe toţi de ea înainte să moară.
Dar de ce să nu punem, fir-ar al dracului, întrebarea şi invers?
De ce să trăiască? Pentru perspectivele înfloritoare pe care ţi le oferă ţara asta? În care mentalitatea de babă mahalagioaică face tonul în toate domeniile? În care medicii spală pe jos cu tine dacă nu le burduşeşti buzunarele de la halate cu euro? În care poţi să-ţi toceşti retina de la învăţat căci oricum n-ai nici o şansă în faţa şmecheraşilor cu merţan de la tăticu’ şi loc asigurat la facultate? Cu tot cu diplomă?
Să fim serioşi!
Adevărul e că asta nu-i ţară pentru cei slabi. Aici e legea junglei. Aici e regatul celui care dă din coate, calcă în picioare şi scuipă pe jos. Sau, eventual, pe capetele celorlalţi. Al meu, al tău, al tuturor celor care sunt suficient de idioţi încât să mai spere că poate, totuşi, nu e totul pierdut. Pe dracu’ nu e. Dar bine că ne încăpăţânăm ca nişte catâri ce suntem în loc să plecăm cu toţii la căpşuni. Aici nu poţi să trăieşti dacă nu eşti animal. Sau dacă nu înveţi să devii, încet, unul. Dacă ai o fărâmă de sentiment, de trăire veritabilă, dacă dai o singură aparenţă de slăbiciune, cât de mică, eşti terminat.

Dar desigur, de ce să ne punem întrebări incomode când putem spune foarte simplu: “asculta emo”. Şi gata, încă o etichetă artificială a fost creată, încă nişte oameni au fost arătaţi cu degetul ca fiind incompatibili cu sistemul deci periculoşi, iar noi vom putea să dormim liniştiţi pentru încă o noapte în calmul nostru fals, ipocrit dar atât de confortabil.

Too Smart

din ciclul Paris by heart

too smart

iar întunecarea care a venit era atât de grea că toţi o simţeau târându-li-se pe sub piele

Pe întuneric mă împiedic de papuci. Pe întuneric uşa scârţâie.
Îmi joacă furnici pe ochi. Ca puricii pe ecranul televizorului când se taie cablul. De la vânt. Ploi. Uragane. Secete, viscoluri, inundaţii, potopuri, ierni nucleare, apa Dâmboviţei s-a prefăcut în sânge, bordurile de marmură s-au preschimbat în pâini iar însuşi asfaltul dintre ele nu e nimic mai mult decât
o condamnare, o instanţă, un verdict, zeci, sute, mii de fire de nisip spurcate nu de Mâna Albă ci de stencil-ul negru
votaţi Videanu
votaţi Videanu
votaţi Videanu
votaţi Videanu
votaţi Videanu
votaţi Videanu
ai înţeles ideea, alege-ţi stăpânii, nu te uita, nu gândi, nu căuta să înţelegi, există şi dă-le lor bani, dă-le lor viaţa ta, dă-le lor sensul tău, fă-le copii pe care să poată să-i educe şi să-i formeze ca zeci, sute, mii de fire de nisip spurcate nu de Mâna Albă, ci de un ciocan şi o seceră încrucişate şi cu Ion Ilici Iliescu rânjind cald, patern şi aprobator de pe tabloul cu Ceauşescu nu încerca să înţelegi, fă-le copii pe care să poată să-i crească în aceeaşi frică şi supunere oarbă faţă de un zeu mincinos, orb şi mut pentru care nici un om nu e nimic mai mult decât un alt fir de nisip dintre alte zeci, sute, mii de fire de nisip spurcate nu de rugăciunea de seară ci de crucifixul de 24k de aur şi jeep-ul părintelui spiritual, duhovnic, consilier local, soţ, tată, stâlp al comunităţii, barometru al decenţei şi al moralei
Plâng pentru voi! plâng cu P mare pentru voi pentru că o meritaţi atât de din plin
o merităm atât de din plin
să plouă cu sângele celor 1000 2000 3000 de oameni, unii fără nume, care-au murit ca noi să nu fim, încă, liberi, ci să fim în continuare numai zeci, sute, mii de fire de nisip spurcate nu de unii sau alţii ci, în cele din urmă, chiar de noi
pentru fiecare 10000 de oameni care ascultă manele a murit cineva acum 18 ani
pentru fiecare 10000 de oameni care scuipă pe jos a murit cineva acum 18 ani
pentru fiecare parlamentar care se scobeşte în nas au murit trei oameni acum 18 ani
Avem şi noi Iisuşii noştri.
Ei n-au înviat. Şi n-o vor face.

Sweet Dreams

Sweet dreams