Scobitori de porţelan

Vestea începuse să circule de ceva vreme deja. Spre sfârşitul lui iunie (chiar de ziua mea, actually, hihi), mastermind-ul din spatele proiectului, Toby Driver, a postat pe blogul lui un anunţ conform căruia “îl bătea gândul” să înregistreze nişte idei mai vechi din perioada maudlin of the Well. În mare parte melodii din perioada 1999-2000 care n-au apucat să fie înregistrate şi fragmente muzicale care n-au apucat să fie dezvoltate în cântece pe bune. Ideea la acel moment era ca, prin donaţii ale fanilor, să se strângă suficienţi bani pentru a înregistra măcar câteva cântece spre a fi mai apoi date la liber pe net. Răspunsul pozitiv al fanilor a fost  (mai e nevoie să spun?) copleşitor, lucru ce l-a determinat pe mr. Driver să se apuce pe bune de ideea asta, contactându-i pe membrii de atunci ai formaţiei şi propunându-le această nouă colaborare. Cum spune chiar el pe al său blog, “I went and asked the other motW guys if they’d be interested in participating in this too and the response was very positive.” Aşadar singurul obstacol de atins ar fi fost banii. După spusele lui Toby, înregistrarea profesională a unui cântec, la o calitate înaltă şi cu toată orchestraţia necesară, ar ajunge undeva în jurul a 900 de dolari, la care s-ar mai adăuga încă vreo 300 pentru masterizare. Iar asta numai pentru înregistrarea efectivă, eventuala imprimare de CD-uri costând, evident, încă şi mai mult.

La nici o săptămână după primul anunţ, pe 26 iunie, Etienne Dubes, un fan maudlin of the Well din Montréal, Canada, a pornit propriul său proiect. Jucător profesionist de poker, el s-a decis să contribuie la finanţarea noului proiect motW într-un mod mai special. Astfel, pe toată durata lunii iulie el ar fi urmat să participe intensiv la jocuri de poker, jumătate din eventualele câştiguri urmând să revină lui Toby Driver pentru finanţarea înregistrărilor. O iniţiativă originală şi pornită din inimă, lucru ce i-a adus repede faimă în micile comunităţi de fani motW de pe Myspace şi last.fm. Pentru a înregistra progresul făcut, Etienne a pornit şi un blog – recomand în special primul său post în care explică mai pe îndelete motivele din spatele deciziei lui precum şi strategia pe care avea de gând s-o adopte. Pretty inspirational.

După o lună cu suişuri şi coborâşuri, c-aşa-i în poker, pe 27 iulie Etienne a decis să pună punct întreprinderii sale. Strânsese în acel moment nu mai puţin de 12,000 de dolari.
În aceeaşi zi Toby Driver a primit donaţia de 6,000 de dolari, bani care, adunaţi la celelalte donaţii primite, permit înregistrarea unui album full. Aşa că rejoice, maudlin of the Well fans! Înregistrarea noului material va începe pe 10 februarie 2009.
Între timp, orice altă donaţie este binevenită, pentru finanţarea graficii şi a înregistrării efective pe CD.

*happy dance*
Marid’s Gift of Art

Note to self:
Data viitoare când eşti întrebat “Jumătate?”, să răspunzi: “Nu, trei sferturi.”

Sweet.
După lupte seculare care-au durat ohoho, vreo câteva luni, am făcut şi eu upgrade de Wordpress. Adică de la 2.3.1 am sărit direct la 2.6 şi pentru moment pot să zic că-mi place. Am realizat cu ocazia asta că nici nu-i mare filozofie, în special dacă ai un client FTP mişto. Evident, cal de bătaie a fost, întâi, nisipuri project – nu-mi permiteam să fac experimente direct pe Scobitori, n-ar fi fost frumos din partea mea, hihi. Dar în cele din urmă degeaba m-am stresat căci totul a mers cât se poate de lin. Surprisingly so.
Atâta doar că am fost nevoit să închid toate pluginurile, deci eventualii vizitatori care-ar fi prins momentul de upgrade n-au putut vedea ecranul ăla foarte şmecher de maintenance la care m-am chinuit atât ;)) eh, atâta pagubă. Data viitoare.

Pe de altă parte, mi-am amintit de vremurile când ascultam muzică la Winamp. Pe vremea aia era o necesitate, căci Windows Media Player 7 era cam mult pentru capacităţile rablei mele. Dacă mai porneam şi efectele alea şmechere de la vizualizări puteam să mă aştept la un blue-screen din moment în moment :D Winamp 2.71, în schimb, era o mică bijuterie – nici nu consuma cine ştie ce resurse, avea o interfaţă simpluţă, aproape minimală, şi plus de asta îi găsisem un skin genial pe care l-am folosit vreo 2 ani fără oprire. Între timp mi-am înlocuit şi eu rabla cu ceva mai… actual, resursele limitate n-au mai fost o problemă, Media Player 10 îmi plăcea al naibii de tare iar Winamp de la 3 încolo a devenit din ce în ce mai urât şi mai greoi.
Azi însă mi s-a făcut dor.
Aşa că am recuperat o versiune veche de Winamp de pe www.oldversion.com (grozavă ideea site-ului, btw – because newer is not always better) şi am purces în căutarea skinului acela care-mi plăcuse atât de mult. Nu mai ştiam cum se chema, prin nişte dischete vechi, supravieţuitoare din vremuri imemoriale, n-am găsit nimic, aşa că m-am apucat să caut şi să caut şi să caut în imensitatea www-ului… iar în final am găsit-o :)
Ladies and gentlemen, I hereby introduce Sunico Skin. Aplauze, vă rog.

Împreună cu un plugin care îmi afişează versurile fiecărei melodii e imbatabilă combinaţia asta. Desigur, versiunea 2.78 nu era recunoscută de pluginul de la last.fm, aşa că a trebuit să-mi calc pe inimă şi să instalez Winamp 2.91. Mult superior, în orice caz, lui 3 şi oricărei versiuni care-a urmat după el, if you ask me.
Eh, so this is how I went old-school today :)

Post cam atipic pentru blogul ăsta, nu?
Gah, what the heck, prinde bine ceva variaţie.