A quick recipe
Mătuşă-mea e genială.
Face clătite acum câteva zile. Eu – hyped, normal. Mai ales că erau cu dulceaţă de gutui.
Între timp, ce-i trece ei prin cap?
“Auzi, hai să le flambăm.”
Eu – “huh?”
“Să le flambăm, nu ştii? Moaaa, să nu zici că n-ai mâncat niciodată clătite flambate!”
La care eu :|
Şi o văd că ia ce mai rămăsese dintr-o sticlă de Alexandrion şi începe să toarne peste ele. “Dă un chibrit.” Pe mine mă apucă râsul. Iar clătitele nu iau foc.
“Pfaaa, s-a trezit coniacul. Stai puţin…”
Nu merge cu Alexandrion, încercăm cu whiskey. Jim Beam. Mie mi se fac ochii mari.
“Eee, uite mă, cu ăsta merge.”
Într-adevăr, clătitele prinseseră o flacără moale şi albăstruie.
“Cât ar trebui să stea aşa?”
“Păi nu ştiu, cât rezistă.”
Şi aşa am mâncat clătite calde înmuiate în whiskey. O minune :D
Iar pentru că my friend Dany mi-a redeşteptat acu câteva zile pofta de Lacuna Coil, am senzaţia că o să revin mai încolo cu o cronică de album. Hihi.
September 9th, 2008 at 3:48 pm
Si chiar sunt… gustoase ? :)
September 9th, 2008 at 4:44 pm
pentru un experiment pe jumatate esuat… da :)) doar ca nu se mai simtea nimic din gutui.
September 9th, 2008 at 11:25 pm
Lasa dom’le gutuile ca d-alea se mai gasesc si cu alta ocazie, da nu ai tot timpu sansa sa mananci clatite cu whiskey:).
September 10th, 2008 at 12:41 pm
Foarte tare. :)))
September 10th, 2008 at 1:14 pm
băluţa.
September 10th, 2008 at 1:52 pm
asta e din ciclul “dar va rog, incercati si voi acasa” :->
poate perfectionam reteta.