Floaters

Floaters

Arată cunoscut? :)
Ei bine, eu văd chestii din astea cam de când mă ştiu şi mereu m-am întrebat ce naiba sunt. Cine nu vede aşa ceva s-ar putea totuşi să nu priceapă care-i faza.
Poza de mai sus ilustrează destul de exact cam ce văd eu (şi încă o bună parte a lumii, de fapt – în Marea Britanie de exemplu se estimează că 1 din 14 oameni vede aşa) când mă uit la un cer senin. Cu chestiuţele alea transparente plutind prin câmpul vizual, urmărind mişcările ochilor. Sunt acolo mereu, dar de cele mai multe ori se pierd în peisaj sau sunt ignorate. Devin însă destul de evidente atunci când mă uit pe cerul senin, pe un perete zugrăvit sau, bunăoară, pe ecranul alb al paginii de admin din WordPress. Cam aşa se văd ele “live”.

Englezii le zic floaters, din motive relativ lesne de înţeles :) Francezii le zic mouches volantes. Românii habar n-am cum le zic, mă şi îndoiesc că există un termen medical în română, dar am întâlnit pe mai multe forumuri denumiri precum flocoane sau puncte Fudds (nu m-am prins de la ce vine, în engleză n-am găsit nimic asemănător). [Notă târzie – am tot auzit ulterior termenul de flotoane, pe care îl susţin şi îl recomand]. Atunci când percepi chestiuţele astea, în engleză se zice că ai myodesopsia, am găsit şi în română termenul “tradus” ca miodezopsie. Într-un context asemănător, floater-elor acestea le zicea, destul de eronat presupun, miodezopsii. Niciodată însă n-am întâlnit aceste denumiri într-un context medical, de exemplu pe site-uri de profil, ci numai pe forumuri de discuţii între persoane care aveau afecţiunea asta şi nu ştiau care-i faza. Se observă aşadar, pentru a câta oară?, problema uriaşă pe care o are limba română cu terminologia de specialitate – îndeosebi în domenii ştiinţifice, fie că-i IT, fie că-i medicină.

Dar, la urma urmei, ce sunt?
Ei bine, nu, nu sunt microbi :)) În principiu sunt nişte reziduuri (fragmente de proteine, de cele mai multe ori, dar pot fi şi celule sau rămăşiţe de celule, globule albe sau roşii de exemplu) suspendate în corpul vitros (umoarea sticloasă), materia aia gelatinoasă şi transparentă care ocupă mare parte a interiorului ochiului. Ideea e că acest corp vitros este alcătuit, în linii mari, din apă cu săruri şi zaharuri, plus o reţea de fibre de colagen (proteină). Proteinele astea nu-s nici ele Superman, aşa că din când în când se mai dezintegrează, rezultând nişte fibrile cam de un nanometru în diametru. Asta n-ar fi o problemă uriaşă… dacă fragmenţelele astea ar sta locului.
Creierul uman face nişte lucruri tare interesante. De exemplu, embrionul uman posedă o arteră, artera hialoidă, care trece prin corpul vitros cu scopul de a iriga cristalinul cu sânge. După un timp cristalinul începe să se descurce de unul singur, aşa că artera asta se atrofiază. În urma ei rămân canalul lui Cloquet şi nişte celule moarte, care câteodată se desprind şi devin floaters.

De ce nu obturează vederea canalul lui Cloquet, probabil vă întrebaţi?
Ei bine, o face. Însă e subţirel şi stă locului, astfel încât creierul s-a obişnuit cu prezenţa lui acolo şi pur şi simplu îl ignoră. La fel cum ignoră, de exemplu, zona petei oarbe. Rămăşiţele de proteine, în schimb, nu stau locului. Ba mai mult, odată cu vârsta sau ca urmare a diferite afecţiuni (de exemplu miopia) corpul vitros începe să-şi piardă consistenţa de gel, lichefiindu-se. Floater-ele devin, aşadar, şi mai zburdalnice şi mai uşor de observat.
Percepţia acestor “scame” este, fireşte, mult influenţată de poziţia acestora în interiorul ochiului. Practic, noi vedem umbra acestora proiectată pe retină. Cu cât fragmentul e mai aproape de retină, cu atât mai clar îl vom percepe. Dimpotrivă, un fragment mai apropiat de cristalin va produce mai degrabă o umbră întunecată şi difuză.

Spuneam însă mai devreme că aceste floaters pot fi şi globule de sânge. Ei bine, dacă fragmentele de proteine şi deşeurile celulare sunt inofensive, globulele de sânge de obicei prevestesc ceva rău. Aşa că dacă brusc vederea vă e invadată de o mulţime de “scame” mici şi rotunde, mergeţi de urgenţă la oftalmolog – hemoragiile au mai multe cauze şi cu ele nu-i de glumă.
Însă majoritatea floater-elor sunt, cum spuneam, inofensive. Cel puţin la nivel fizic, căci uneori efectul lor psihologic este nasol – ducând la deficienţe de atenţie, probleme de concentrare şi chiar (în cazuri extreme, mind you) la sinucidere.
Însă cazurile grave sunt, din fericire, destul de rare. Lucru bun căci…

Se pot trata?
Nu.
Sau cel puţin nu se poate face nimic pentru ca ele să nu mai existe. Există operaţia numită vitrectomie, care constă în îndepărtarea corpului vitros şi înlocuirea sa cu un gel sintetic, însă riscurile sunt foarte mari (mergând până la orbire) aşa că operaţia nu e recomandată decât în cazurile extrem de grave. Ar mai exista un tratament cu laser, însă laserul nu face decât să “spargă” fragmentele existente în altele mai mici, mai uşor de ignorat. În plus, metoda aceasta este destul de nouă – în consecinţă foarte costisitoare – şi momentan nu se practică decât în foarte puţine locuri din lume.
Singura chestie viabilă ar fi, aşadar, prevenţia. Un pas ar fi o dietă sănătoasă, fără carenţe de zinc sau cupru, care să menţină sănătatea vaselor de sânge, prevenind astfel microhemoragii la nivelul retinei.
Căci proteinele oricum se dezintegrează, fie că ne place fie că nu :)

Acestea fiind spuse, vă doresc o vedere clară :) Am încercat în postul ăsta să acopăr câte puţin din toate, însă fireşte că Internetul este mare şi plin de informaţii. Dacă vă interesează mai mult puteţi porni de pe Wikipedia. Puteţi eventual să treceţi şi pe la floaters.info, aparent un site dedicat, însă nu prea-mi place tonul cu care tratează ei problema acolo. Plus că fură content de pe Wikipedia şi îl plasează sub copyrightul propriu. Mai există şi un forum specializat, deşi activitatea e cam… redusă.

Ia ziceţi, care mai vede floaters? It’s confession time :))

102 Responses to “Floaters”

  1. marcel danciu

    cautati pe net dr orione oculista din italia el detine un laser yag care te poate scapa de ele ,o sa ma programez la el cat de curand ,ca nici cu vitreoxigen nu am scapat de ele ,pe facebook midezopsii comunitate flocoane am creat un cont pentru pareri si remedii

  2. Gigel

    Mulțumesc mult de informații, este exact ceea ce căutam! Întotdeauna m-am întrebat ce sunt punctele pe care le vedeam de mic!

Leave a Reply