Kumm frate?!

Legea a Treia a întoarcerii târzii acasă:
Cu cât vrei să intri în casă mai silenţios, cu atât uşa scârţâie mai tare.

Corolarul Kumm la Legea a Treia (aka principiul “Dumnezeu te iubeşte dacă asculţi muzică bună”):
Cu cât concertul de la care te întorci a fost mai fain, cu atât ceilalţi din casă vor dormi mai adânc.

M-am întors din Lăptărie luând Magheru la pasul ştrengarului. Se pretează al naibii de bine, mai ales dacă în minte ţi se derulează obsedant it’s just another way of falling off the roof, cu tot cu rifful ăla de Est Sălbatic. Oprindu-mă la un coş de gunoi să-mi golesc buzunarele, am constatat că pe capacul ăla de Tuborg zicea “Liquid soundtrack”. Mi s-a părut aşa de tare chestia asta încât l-am păstrat – şi oricum nu prea beau eu Tuborg :)
Când am ieşit din TNB aveam aşa o stare de bine. O stare de fain. O stare de deci da. Insert smiles and waves to Clara, Vic, Ionuca & Anne. Fobia de Lăptărie dacă nu mi-a dispărut, cel puţin s-a estompat al naibii de tare :) Lucru benefic, căci locul are într-adevăr un farmec aparte. Cu tot cu zornăitul de fond care nu m-am prins încă de unde naiba venea (dar am nişte teorii). Concertul în sine a avut un parfum inedit – au lipsit piese oarecum “răsfăţate” în prestaţiile live precum “Curse”, “Yellow Fever” sau “Different Parties”, în schimb am avut parte de o serie de surprize tare reuşite.

Kumm au încheiat seara cu “Angels & Clowns”, ultima parte dintr-un bis cerut zgomotos de către public. De altfel, am fost surprins pe parcursul serii de multitudinea de piese vechi pe care le-au cântat cei şase. O surpriză cum nu se putea mai binevenită, în special cu un Cătălin plin de chef şi de nerv. “One Life Left” de dinainte, prima piesă din bis, a sunat şi ea într-un mare fel – publicul a reacţionat excelent la auzul riffului de debut, iar finalul a revelat tuturor un Domi într-o formă excepţională. Asta apropo de “esenţele tari…” :)
Cea de-a doua jumătate a concertului, căci concertele chez Enache sunt ca la fotbal – cu repriza întâi, repriza a doua şi prelungiri, a pendulat între o “Butterflies” friguroasă de la mama ei însă bine încălzită de public, nişte “1000 de chipuri” clasice şi energice şi o “The Mirror and the Window” adusă în prim-plan din vremuri confuzze şi aproape imemoriale. Aflat încă sub influenţa teribilei surprize de mai devreme, despre care am să vorbesc imediat, începutul de la “Butterflies” îmi sunase a “Secret Room”. Ar fi fost cam prea de tot, ce-i drept. Însă oricum seara trecută a stat mărturie că dreams can come true, la urma urmei, dacă ai suficientă răbdare.
Alt highlight demn de menţionat ar fi, desigur, “Evil Eye” – ciudat cum pe la primele audiţii nu mi-a plăcut aproape deloc. Now I just love it, are aşa un vibe funky, dark, cumva urban – un feeling tare interesant.

Pauza de “făcut pipi împreună” (citat Oigan) nu-mi ajută memoria prea tare, căci sunt unele momente pe care nu mai ştiu acum unde exact să le plasez – la dreapta sau la stânga, înainte sau după. Cert e că am avut parte, second-time ever (prima fiind la Cluj acu câteva zile) dar first-time în Capitală, de “Take a Look”. Piesă nu foarte nouă ea, care a mai scos capul în lume pe box-setul ăla aniversar de B-sides şi rarităţi. Atât am de zis: ne-bu-ni-e! Mi-a plăcut enorm, iar nişte versuri au percutat atât de tare la momentul ăla că le-am repetat vreo 3 minute în minte ca să nu le uit. Degeaba, evident 8-} Însă nota 10 pentru piesa asta şi pentru ideea de a o scoate din anonimat. Merită.
Un moment funny ar fi “Sex With the Animals” – desigur, cum ar putea să fie aşa un moment altfel decât funny? :)) Ghiavolul ăsta de piesă a început de data asta laid-back, chill, trippy aproape, reuşind chiar să păcălească nişte lume. Apoi, fireşte, all hell broke loose. Similar efect îl avusese, ceva mai devreme, “Rest In Pieces” – un final zgâlţâitor, vâjâitor, onomatopeic. Rest in pieces all alone, lone, lone, lone, lone, loooooone…

Prima jumătate a concertului a avut nişte highlight-uri tare, tare interesante, iar aici intră şi surpriza aia grozavă de care tot ziceam mai devreme. Căci seara trecută, doamnelor şi domnilor, Kumm au cântat “Red Coffee”! Cineva (hello, Cătălina! *wave* ) mă avertizase că am ratat-o în Vamă vara asta, iar de-atunci, văzând că totuşi se poate, speranţele mele au tot crescut :) Momentul a fost sublim. Atmosfera piesei ăsteia e ceva nemaiîntâlnit, de pe altă lume. E dincolo de muzică. Puţine piese îmi trezesc aşa o stare, alta care-mi mai vine acum în minte (păstrând, desigur, sfera) ar fi “Urma” a celor de la Blazzaj.
O bijuterie.
Altă surpriză cu care Kumm au înscris la mine-n poartă a fost “Hear Myself”. Oarecum ignorată în concerte (şi cam pe nedrept, zic eu), piesa asta şi-a dovedit aseară potenţialul de feel good. Luând cu succes, în ceea ce mă priveşte, locul unei mari absente – “Yellow Fever” – “Hear Myself” e aproape un imn. O declaraţie de război ar fi cam mult spus, dar hai să zicem o revoltă împotriva unei lumi care se mişcă din ce în ce mai repede şi care aruncă în noi cu din ce în ce mai multă informaţie inutilă. Un fel de soundtrack pentru cei care reuşesc să stea neclintiţi în mijlocul vijeliei informaţionale din ziua de azi. În sfârşit, o variantă exteriorizată, dezlănţuită, a stării din “Secret Room”.

Momente notabile au mai fost piesa nouă în premieră internaţională (care sună foarte jazzy, cumva în contraponderea celorlalte piese noi care sunt mai degrabă ţopăibile) şi, desigur, “Freeze”. Adorabil de jucăuşă aceasta din urmă :) Abea aştept albumul care vine căci se prefigurează a fi măreţ. Are toate şansele.
“Dictionary” a avut grijă să bage lumea în priză, iar concertul a debutat cu o variantă de “Blue Screens and X-Rays” al cărei the future’s about to be fucked up a fost cântat cu pasiune de toată audienţa.

Când am plecat de-acasă la puţin peste ora 9 presimţeam că avea să fie o seară tare mişto.
Presimţeam bine.

4 Responses to “Kumm frate?!”

  1. Roxa

    Lumea zice ca n-a fost un concert asa reusit. L-am auzit si io partial prin telefon… ce-a fost cu versiunea aia la sex cu animale ?! :-S Freaky. :)) Ai cumva box set-u` aniversar ? ;;) ;;) ;;) I know I`m supposed to buy it, da` slava domnului, le-am cumparat albume pana acum, pe asta inca nu mi-l permit. :))

  2. Liviu

    care “lume”? ce “lume”? a fost un concert misto, dar pentru 25 de roni mai voiam una bucata curse si la finalul bisului un feat. cu mani… si era PERFECT!
    ah, si sex cu aminale este blahh, IN ORICE VERSIUNE! nici maca nu este o piesa de sine statatoare.

  3. Prăjitorul din Oz

    @Roxa: cu box-setu’ sunt iegzact in situatia ta :D ziceam si eu din auzite. iar lumea aia probabil se astepta la un playlist mai mult sau mai putin clasic. mie tocmai asta mi-a placut.
    @Liviu: indeed, si mie mi-ar fi placut un feat. cu Mani. iar sex cu animale… nici ei nu o iau prea in serios cand o canta ;)) mi se pare mai mult asa, de feelgood.

  4. Castore

    iar degetele lui au curs pe tastatura precum amazonul in reflux. ce chef de scris ai

Leave a Reply