Mon Crăciun

A light and jazzy Christmas. Fără sarmale, fără fripturi, fără caltaboşi, lebăr, cârnaţi sau alte minuni. Fără cozonac, chiar. Fără colinde, fie ele cântate de Hruşcă sau de Madrigal. Fără plictisitoare mese de familie la care toţi participanţii au cu cel puţin douăzeci de ani mai mult decât tine. Fără trimis mesaje standard la toată agenda din telefon şi la toată lista de contacte de pe YM.
În schimb, cu nişte tobă cum n-am mai mâncat de când mă ştiu. Cu gaufres liégeoises din comerţ şi snickerdoodles courtesy of Fursecul Mecanic. Cu Katie Melua, care se potriveşte suspect de bine întregii atmosfere. Cu o cafea între prieteni buni la ceas de seară. Fără brad, dar cu rămurele împodobite prin toată casa. And damn, it feels so good. And so right.

Singura constantă este, fireşte, Moşul. Aşa cum ar trebui să fie. Întruchiparea, dacă vreţi, a sentimentului de “kindness” cu care ar trebui să luăm contact măcar acum. Nu vă lăsaţi păcăliţi, Moşul există. Există cu adevărat. E în mine, e în tine, în blocuri şi uzine nu e, că nu e Ceauşescu, dar în rest e cam peste tot. De fapt, Moşul nu există doar dacă noi vrem să nu mai existe. Şi de ce ne-am dori aşa ceva…?
Vedeţi voi, pentru mine Crăciunul înseamnă mai puţin naşterea lui Iisus, mai puţin aceleaşi colinde bătătorite an de an, mai puţin să mănânci într-o zi cât pentru tot anul, “c-aşa-i româneşte”. Cred în şi susţin o reinventare a Crăciunului, de fapt nu o reinventare cât o simplificare şi o personalizare. Fiecare are dreptul să se bucure de Crăciunul pe care şi-l doreşte. Departe de convenţii stupide, de tradiţii rigide şi fără legătură cu lumea de azi, cu oamenii de azi. Îi zicem “sărbătoare”, dar nu cumva pentru ce mai mulţi a devenit o corvoadă? Mergi, fă cumpărături cu una, două săptămâni înainte, enervează-te, înjură, aleargă, pregăteşte masa, trimite urări, multe urări, grămezi de urări… Şi toate astea ca să ce?
Ca să-ţi satisfaci ţie o necesitate? Nicidecum. Tu cel mai mult ai avea nevoie de linişte, de timp pentru tine şi cei la care ţii. Şi tocmai de asta nu mai ai parte.

De aceea zic, opriţi toată nebunia asta! Căutaţi să fiţi bucuroşi, orice ar însemna asta, orice ar presupune asta. Dacă presupune încălcarea normelor ăstea “tradiţionale” cu atât mai bine, căci m-am săturat de ele atât, atât de tare.
Şi mă bucură nespus să văd din ce în ce mai multă lume care, în felul lor, protestează împotriva instituţiei Crăciunului şi se bucură, pe cât posibil, de o sărbătoare personală, mai caldă şi mai familiară.

Să aveţi, aşadar, un Crăciun colorat aşa cum vă place mai mult.
Şi vă urez ca atunci când vor începe la ştiri, ca în toţi anii, reportajele despre românii care-au mâncat pân-au crăpat, voi să vă permiteţi să râdeţi în hohote. ‘Cause you know better.

4 Responses to “Mon Crăciun”

  1. ciudath

    Pai ce sa-ti zic… Craciun a inviat!

  2. harlotha

    mi-ai facut o pofta de prieteni de miros de brad si de cafea de nu mai pot sa termin comentariu . offf un an nou cum ti-l doresti

  3. Prăjitorul din Oz

    :) ma bucur ca am efectul asta.
    un an nou reusit, de asemenea.
    @ciudath: Merry Jesus!

  4. Stanton Favela

    Hey, I’ve enjoyed your website very much, it has excellent content, I found it while I was looking up snickerdoodles on bing. Thanks for sharing all this info, keep up the excellent work you do here.

Leave a Reply