Definitoriu

N-am să înţeleg niciodată relaţia românului cu maşina sa.
Niciodată.

Pe de-o parte, toţi vor maşină. Toţi vor să le şadă curul confortabil atunci când pierd câte o oră, două pe zi în ambuteiaje. Toţi vor super-lux, cu dotări de dotări, iar ce a apărut mai devreme de acum patru, cinci ani deja e rablă. Toţi sar la leasing-uri, toţi se aruncă la maşini, cât mai multe, cât mai mari, cât mai mari, cât mai multe, să se vadă că au, să se vadă că pot, să se vadă că au reuşit, dom’ne, să facă ceva în viaţă, că s-au ajuns, că acum sunt cineva.
Şi aşa ajungem noi cu mai bine de un milion de maşini zilnic în traficul din Bucureşti, de la şoferi în tranzit care-ar ocoli, sărmanii, oraşul da’ n-au vreo alternativă viabilă, până la plozi de gherţoi umflaţi care fac zilnic transportul de pizde proaste între cluburile de băşini din oraş.
Ai putea zice că românul are un veritabil cult al maşinii. O zgârietură e prilej de scandal monstruos, de ameninţări, de tunete şi fulgere. Cum, e proprietatea lui, e munca lui! Nici nu îndrăznesc să mă gândesc la vreun accident uşor cu nişte tablă îndoită şi nişte vopsea sărită. Sunt convins că, în lipsa constrângerilor sociale, românul s-ar asigura să sfârşeşti în cel mai lung şi chinuitor mod cu putinţă. Tu cu tot cu familia ta. De fapt, pentru unii nici constrângerile alea sociale nu mai au cine ştie ce efect…

Cu toate astea, românii îşi lasă sistematic maşinile să se scufunde în propriul jeg. Dar al dracului dacă au vreo problemă cu asta.
Maşina mea are vreo trei degete de noroi şi praf de la cauciucuri până pe capotă? Da, ok, şi… care-i chestia, ce vrei cu mine?
Păi cum ce vreau cu tine, bă zevzecule!!! Ţi-ai luat odor să-ţi plimbe curul prin oraş, să agăţi tipe, să dracu mai ştie ce faci tu cu el, şi n-ai tu pornirea aia interioară să-l îngrijeşti în cel mai elementar mod? Nu te doare sufletul să-ţi vezi bijuteria făcută ca vai de ea, de abia-i mai recunoşti culoarea vopselei? Dacă tot bagi milioane peste milioane în benzină, ce-ar fi băăă să mai dai din când în când nişte sute de mii să mai şi speli maşina aia? Aaa? Logică prea grea?

Da, probabil! Pentru că maşina poa’ să meargă şi jegoasă, nu? Iar dacă poa’ să meargă e perfect clar că nu-i nimica grav, nimica demn de atenţie, urgent. Şi uite-aşa trec săptămâni peste săptămâni şi straturi peste straturi de mizerie se aşează impasibile peste maşina românului. El o iubeşte la fel de mult.
Câteodată însă, când se mai duce cu maşina la o ocazie gen nuntă sau botez sau sesiune de showing off, prima grijă a românului este, totuşi, spălatul maşinii. Ca să dea bine, să facă impresie, să nu fie el ăla arătat cu degetul. Deci o urmă de ceva conştiinţă a esteticului există, fir-ar al naibii! Dar degeaba. Cât timp nu dai doi bani pe aspectul maşinii tale în general, atunci când eşti doar un altul în trafic şi nimeni nu te ştie, dar brusc îţi pasă când totul poate fi asociat cu persoana ta… eşti un jegos. Cât timp nu eşti în stare să-ţi rupi o jumătate de oră şi o sută, două de mii săptămânal sau la două săptămâni sau când o fi nevoie ca să-ţi păstrezi curată maşina… eşti un jegos.
Vai, păi cum, jegoşi sunt ăia care nu fac duş dimineaţa! Jegoşi sunt ăia care nu-şi curăţă hainele de noroi după ce-au umblat în ploaie!
Păi da, tocmai. Iar tu fiindcă nu-ţi speli maşina eşti pe exact acelaşi palier. Iar asta te face un jegos.

Din ciclul Bucureştiul meu frumos. Mă miram de ce dracu’ era totul atât de gri. Până când am realizat că 80% din maşinile pe care le-am văzut azi în trafic aveau noroiul până la clanţele portierelor.
Iar la 10% acoperea deja geamurile.

8 Responses to “Definitoriu”

  1. dorin

    ce bine ca nu am masina – m-ai baga in categoria jegosilor care ar trebui impuscati pe stadion.

    si cred ca m-as incadra si in categoria celor care ar urca borduri si ar parca in stalpi fara a cobora sa verifice daca li s-a zgariat vopseaua…

    ” Carolyn Burnham: This is a $4,000 sofa, upholstered in Italian silk. It is not just a couch.
    Lester Burnham: [shouts] It’s just a couch! “

  2. dorin

    trebuia sa ma semnez lester ca sa intelegi mai bine citatul…

  3. Svastik

    Si totusi.

    Te doare inima sa speli masina cand stii bine ca in doua zile se face fix cum era. Mai ales ca io spal masina fix inainte de cea mai sanatoasa ploaie din respectiva luna. De fapt, cand mergi cu masina numai prin oras, ea atinge un prag superior de jeg. La care sta constant, cam orice ai face tu. Deci masina mea arata fix la fel la doua zile dupa ce am spalat-o si la doua saptamani. Sau o luna. Same shit.

    In fine, acuma nu mai am ce masina sa spal. Da’ lasa ca ajung io acasa si ma trimite mama la spalatorie, ca ei ii e lene sa stea la coada (apropo, cred ca niciodata nu pot exista destule spalatorii, tot timpul sunt PLINE, frate. TOATE)

    Si asta imi aminteste de prima data cand m-am dus eu sa spal masina singurica.. pe langa faptul ca am reusit din prima sa o bag intr-o boxa din aia pozitionata absolut imposibil (incepatoare si muiere si blonda fiind), eram singura cu rabla de pe acolo. In rest, numa’ 4×4-uri conduse de gagii 50+, cu mobile scumpe si burta. FUN!

  4. Prăjitorul din Oz

    @dorin: whai, m-ai facut sa revad filmul ala. mersi, aveam nevoie :) si da, la urma urmei, “this isn’t life, this is just stuff”. i got your point si tind sa fiu de acord.
    @svastik: normal, exista si cealalta parte a monedei :) si sunt de acord de asemenea cu “pragul constant” de jeg. pe de alta parte, eu ma pregateam sa dau vina pe Bucuresti (oras mare si gandit cu fundu’) pentru praf si mizerie. mi-ai cam faultat… abordarea :))
    si totusi, de unde vine frate tot jegul asta? :| devine deprimant.

  5. dorin

    ma bucur ca te-am facut sa te mai gandesti o data. si eu ma enervez uneori si gandesc in virtutea inertiei, dar ma bucur cand ma readuce cineva cu picioarele pe pamant.

    cum zice si insigna de pe rucsacul cu care merg la cumparaturi: “the most important things in life are not things”

  6. Prăjitorul din Oz

    …sau ca sa parafrazam, “it’s not the things in your life, it’s the life in your things” :D

  7. Bau

    Pe de altă parte.. au şi ei logica lor. Mai bine stai o oră în ambuteiaj decât să faci 30 de minute cu bicicleta şi să rişti să-ţi pierzi picioarele sau chiar viaţa.
    Sau să faci 45 de minute într-un tramvai absolut infect.
    Cu maşina e mizerabil, dar cu restul e mai bine?!

  8. Andhra

    Lasand la o parte frumoasa filosofie conform careia nu ar trebui sa ne trantim violent neuronii de scoarta cerebrala doar pt ca ni se strica niste lucruri, partea cu lovitul masinii e intr-adevar delicata (mai ales pt cei care chiar muncesc pt a plati ratele sau suma intreaga). Gandeste-te ca si daca ai asigurare CASCO, masina sta in service cam o saptamana. Si mai gandeste-te ca fiecare avarie reparata prin aceasta asigurare iti mareste prima de asigurare pe anul urmator.

    Iar referitor la obsesia romanului de a avea masina personala, evident ca sunt de acord cu faptul ca asta duce la megrasupraaglomerarea Bucurestiului. Eu personal as fi incantata sa pot circula cu bicicleta. Dar nu pot. Din motive cunoscute. Si cand s-a itit masina in fam mea printr-un adevarat noroc, DA, am devenit un cetatean egoist si asa cum zicea Bau, am preferat sa fac un drum de 30 min intr-o ora numai ca sa nu ma asfixiez in autobuzul care la ora 7 dim este arhiplin, cu toate geamurile inchise, cu un aer mai mult lichid, in care pute, in care toti oamenii au chef de cearta, toti se imping ca nu au loc dar daca doamne fereste ii atingi iti iau toti mortii-n oaresce in cateva secunde etc. Normal ca ajung sa nu ma mai gandesc nici la poluare nici la aglomeratie si ca prefer sa imi ascult linistita muzica chill si sa nu imi las starea sa fie perturbata de elemente ca cele enumerate. Si uite asa contribui la ceea ce urasc si sunt f constienta de asta, dar imi asum egoismul asimilat in timp.

    p.s. Scuze de polologhie :p

Leave a Reply