Odată şi odată
Ţinând cont de faptul că n-am mai dat pe-aici de suficient de multă vreme încât să fie nevoie să dau jos pânzele de păianjen [şi totuşi nu suficient de multă vreme încât să am nevoie de o macetă pentru asta] m-am gândit că ar cam fi, totuşi, vremea, mă-nţelegi.
Aşa că băgăm nişte Metallica nouă în boxe, o mai pigmentăm din când în când cu nişte Metallica veche şi în atmosfera asta chioară şi seacă parfumată numai de nişte sucuri reci ne apucăm să scriem. Iar adevărul e că mi-e teribil de dor să scriu chestii fără scop, fără sens, fără o utilitate imediată. Şi nu ştiu cât din dorul ăsta e dor şi cât e de fapt necesitate organică, pentru că aparent tre să menţin un echilibru ca să previn un scurt-circuit la nivelurile superioare ale cortexului cerebral.
Aha.
Buon.
Şi ne amintim în tot valvârtejul ăsta că acum ceva timp (o săptămână, bre! one frakkin’ WEEK! unde dracu’ s-a dus?!) Florin mi-a pasat o leapşă care zicea în felul următoriu: “Ce aş face dacă nu mi-ar fi frică?”
Iar io stătui şi cujietai şi cujietai.
Mno, acuma aş cam zice că bă, io n-am cine ştie ce frici d-astea. Adică sunt perfect chill, tratez lucrurile cu multă detaşare şi sunt foarte sigur pe mine când iau decizii.
Ia, cine mă crede? :D
Uite, chiar acuma, cum stau şi scriu chestia asta, mă uit cu coada ochiului la ceas şi-mi zic “fuck, au mai trecut 10 minute”. Dacă nu mi-ar fi frică nu m-aş mai uita la ceas. Mereu şi mereu şi mereu. La finalul unei melodii n-aş mai zice “rahat, au mai trecut 7 minute”. Mă termină chestia asta. La finalul unei zile aş zice “ce mişto a fost” în loc de “mda, încă una”. Parcă mă sufoc.
Dacă nu mi-ar fi frică aş lăsa totul dracului. Chiar dacă poate n-ar fi bine. Dar prea mult mi-a fost frică de ce nu e bine.
Dacă nu mi-ar fi frică aş da mai mult credit sentimentelor şi mai puţin raţiunii.
Dacă nu mi-ar fi frică aş fi mai mult eu.
:)
Banalităţi, la urma urmei.
Şi cam atât, a sosit vremea să-mi îngrop iar capul în hârtiile din care l-am scos. Ne mai vedem noi.
Odată şi odată.
PS: A reînceput sezonul 4 din Battlestar Galactica. Ultimul episod rupe absolut tot.
January 18th, 2009 at 4:19 pm
relax, take it ea-a-a-sy….
cârlăneşti, presupun?
spor.
January 18th, 2009 at 9:13 pm
” Adică sunt perfect chill, tratez lucrurile cu multă detaşare şi sunt foarte sigur pe mine când iau decizii. ”
o descriere perfecta pentru tine :)) my ass.
January 19th, 2009 at 6:00 am
Si eu sunt stresat de trecerea timpului (nu metaforic, ci la cel mai simplu mod- “vai, au mai trecut 10 minute”), dar nu m-am gandit niciodata ca asta ar putea fi o problema :P
January 19th, 2009 at 7:19 pm
Bine-ai revenit.
January 22nd, 2009 at 1:02 am
Si daca totusi nu ti-ar fi frica de nimic!?!?!
January 23rd, 2009 at 8:36 pm
@Florin: pentru mine cam e. sa zic ca… nu de putine ori ma impiedica sa ma bucur de ‘ze big picture’.
@Mircea: multzam’.
@ciudath: dar n-am zis nici o clipa ca mi-ar fi frica de nimic. sunteti toti niste simpatici :D