Ham!

Să mai îndrăznească cineva să zică despre câini că vai, ce animale inteligente sunt. Sau poate că or fi, da’ prin contaminare de la oameni, şi maidanezii cum nu prea mai au parte trec printr-un proces de tâmpire. Pentru mine, inteligenţă înseamnă de exemplu că atunci când e noapte îţi dai seama că e noapte şi acţionezi în consecinţă. Gen… dormi. Sau orice alte activităţi nocturne ai mai avea. Dar al naibii să fiu dacă pricep inteligenţa din spatele lătratului în continuu vreme de 3 ore. Şi în creierii nopţii, cam ca acum. Irelevant la ce latră, deşi e şi asta o întrebare pe care mi-o pun de multe ori. A mai remarcat cineva cum obişnuiesc cei mai mulţi maidanezi să latre când treci pe lângă ei? Ei nu latră la tine propriu-zis, sau cel puţin nu se uită la tine atunci când o fac. Latră dar se uită în părţi, ba chiar parcă evită expres să se uite la tine. Şi zău de nu-ţi lasă senzaţia că ei de fapt latră aşa, în general, că aşa s-au trezit ei cu chef.
Zău, la ce dracu latră câinii ăştia?
Şi măcar de-ar fi ceva concret ce îi deranjează, să ia frate nişte măsuri! Dacă tot sunt inteligenţi. Dar nu, ei preferă să stea şi să se uite. Şi să latre. În continuu.

Eram într-o cafenea ieri cu mai multă lume şi, aruncând sporadic câte un ochi şi la televizor, am prins o ştire pe la Observator, parcă, cum că nu ştiu ce individ a otrăvit o grămadă de câini din nu ştiu ce cartier cărora le dădea lumea de mâncare şi bla bla bla.
Băi, mare om. Respecte şi recunoştinţă.

Google o arde naşpa

Adică nu ştiu, are unele faze cu care mă enervează la culme. Uite de exemplu eu îi dau să caute un cuvânt englezesc da’ împământenit şi în română. Gen “showbiz”. Şi primesc 2, 3, 4, 10, 20 de pagini de rezultate în română.
Păi atunci pentru ce mama dracului mai am şi opţiunile “pagini scrise în limba română” şi “pagini din România”?! Că oricum numai în româneşte îmi dă rezultate. Mai util ar fi să-ţi permită să elimini anumite limbi din căutare fără să te mai duci la opţiuni avansate bla bla bla. Câh.

Şi când te gândeşti că totul a pornit de la idioţii care scriu SHOW-BIZZ, cu doi Z că noi ştim engleză, dom’ne.

Băi, al naibii, repetaţi după mine:
S H O W B I Z

This is all I can feel

26 februarie 2009 – ab4 @ Club Control. x
8 martie 2009 – ab4 @ B52. x
19 martie 2009 – ab4 @ Suburbia. Conflict de interese. x
2 aprilie 2009 – ab4 @ Expirat. x

Eh, ciclul ăsta se cerea rupt cumva, cândva. Iar spre ruperea ciclului mi-a servit concertul din Fabrica de sâmbătă noapte. Când am auzit că avea să fie şi unplugged, radarul meu de chestii speciale pe care nu-i indicat să le ratezi s-a autosesizat şi a început să piuie. Şi bine-a făcut, şi încă şi mai bine am făcut eu că i-am dat ascultare.

Sunt unele muzici cu care creşti. Tu te schimbi, dar ele rămân mereu acolo, repere stabile în viaţa ta. Ca nişte stâlpi, mai mult sau mai puţin groşi, mai mult sau mai puţin importanţi, pe care se sprijină totul.
Mai sunt însă alte muzici care cresc odată cu tine. Tu te schimbi şi se schimbă şi ele la rândul lor, trecând poate prin etape asemănătoare celor prin care treci tu. Prin ele vei putea, astfel, să ajungi la tu cel de-altădată fără pericolul de a deveni excesiv de nostalgic sau de anacronic – pentru că nici ele nu mai sunt ce erau, dar dacă maturizarea a decurs armonios, lucrurile alea de demult pe care le îndrăgeai vor fi încă acolo.
Vorbind de ab4, poate cei mai îndreptăţiţi să zică treaba asta ar fi cei care descopereau Toxic la vârsta şi cu entuziasmul cu care am descoperit eu Broken Trust. Aş merge până într-acolo încât să spun că generaţiei mele (şi celor de după, până la un punct) i-a cam lipsit un mesaj, o atitudine, iar de-aici lipsa unei “muzici-stindard” şi a “vocilor” sale (şi prezenţa unei stări oarecum generale de confuzie parcă nu atât de pregnantă la cei cu un an sau doi mai mari, dar asta-i altă discuţie). Astfel, de nevoie, ne-am întors şi noi către cine am putut – unii au împrumutat din mesajul şi din valorile generaţiilor de dinainte, alţii fie s-au orientat în alte direcţii fie au rămas într-o ciorbă nedefinită şi călduţă. Pe primii îmi permit să-i consider cei mai inspiraţi :)

Revenind la ab4, poate că e puţin aiurea să zic că “au crescut cu mine”, însă este grozav cum azi, la o vârstă ceva mai înaintată decât acum 6 ani, îi simt la fel de valabili. Iar când Doru ne-a vorbit pentru câteva clipe de soţia şi copilul său m-a încercat aşa o senzaţie… ciudată şi faină :)
M-a surprins în primul rând cât de puţină lume se strânsese în Fabrica. La ora anunţată clubul era aproape gol şi nici măcar în timpul concertului nu se apropia de capacitatea maximă, aşa cum m-aş fi aşteptat. Pierderea celor care nu au venit, la urma urmei, întrucât concertul, dacă nu luăm în seamă întârzierea totuşi destul de mare cu care a început, a fost brici. Sunet foarte bun, setlist mişto şi nişte oameni cu chef de cântat.
Scena din Fabrica era decorată în negru şi roşu – un strop de sobrietate pe care am fost oleacă surprins să-l descopăr până şi în muzica celor patru. Să fi fost, poate, efectul instrumentelor exclusiv acustice, dar până şi piese mai săltăreţe precum “Born to Learn” sau “Gepilă” aveau un lustru aşa mai sofisticat care mi-a plăcut teribil. Poate şi asta a contribuit întrucâtva la impresia de mai devreme, că aveam de-a face cu o trupă maturizată. Nu ştiu cum să zic, a fost genul de concert, sau mai degrabă genul de spectacol care cred că ar fi plăcut până şi mamelor sau bunicilor – nişte tineri aşezaţi şi frumoşi cântând la chitară :) Căci e un incontestabil avânt… tineresc sună ciudat venind din partea mea, dar fresh, viu, neastâmpărat în muzica lor. Pe care sper să-l păstreze pentru mult timp.

Iar în ceea ce priveşte piesele, you can’t go wrong. Orchestraţie simplă, esenţializată – chitară ritm, chitară lead, bass, tobe. Un sunet clar, sincer. Piese vechi, piese mai puţin vechi şi piese mai noi. Unele chiar foarte noi, una chiar “cea mai ultima”. În rest balade oarecum de dragoste dar din tagma non-cheesy, precum “Everything that You Are”, “Come” sau “Muse Through Veins” (pe care zău dacă mă aşteptam s-o aud, grozav moment), reflecţii asupra vieţii precum “Burst Into Life” sau “Rising Stars” şi clasice precum “Despre o tipă” sau “Hol”. Am avut parte până şi de “You and I”, chiar dacă băieţii se temeau că n-avea să iasă, ea fiind “mai hard, aşa” în original.
S-au strecurat şi câteva coveruri în program, cel mai aşteptat (de către mine şi încă unii, aparent, căci lumea a reacţionat mai degrabă la celelalte) fiind “Lovesong” al celor de la The Cure. Apoi a mai fost “cântecu’ lu’ Ana” care-mi lăsase impresia de piesă proprie, dar ajuns acasă am descoperit că era luată de la Silverchair – relieved, oarecum, pentru că mi se păruse cam “meh” şi oarecum neinteresantă. Dar cea mai faină chestie, cu prilejul ăsta i-am descoperit pe Editors cu a lor “The Racing Rats”, pe care n-o ştiam la momentul respectiv dar mi-a plăcut teribil and so I googled some lyrics when I got home. E pe stilul mai haunting aşa şi mai dark, iar unplugged în Fabrica cu Doru la voce îmi permit să zic că m-a atins ceva mai mult decât originalul.

Apoi “Preferences” şi final de program, energic, cum ne şade bine.
Lumea, fireşte, nu i-a lăsat să plece cu una, cu două, aşa că după nişte runde de aplauze (băi, cam puţine totuşi, meritau un pic mai mult) cei de la ab4 s-au întors pentru “Sex on Fire” de la Kings of Leon. Auzisem numele ăsta vehiculându-se la un moment dat prin spatele meu, dar nu mă prinsesem :)) Şi eu de fel nu prea sufăr melodia aia, dar uite că live a prins bine. No apăi dacă-i bal, bal să fie, nu?
Iar apoi băieţii, sub imperiul lui “băi, noi nu ne aşteptam, nu v-am mai pregătit nimic pentru seara asta” (hai că totuşi mergea o “Missing Parts” sau o “So Away” mai baladescă aşa, uof) şi-au luat rămas bun cu o “Gepilă” băgată pe shuffle, întorcându-ne cumva de unde am plecat, încheind astfel ciclic o seară foarte, foarte reuşită.
Eu realizez acuma că n-am scris niciodată de vreun concert naşpa, sper ca asta să nu-mi fure din credibilitate, dar îmi place să cred că aşa le nimeresc :D Besides, chiar şi concertele despre care n-am scris tot mişto au fost. Îmi place treaba asta.

So, în concluzie, ab4, o trupă tare bună, acuma jumate românească jumate italienească, aflată într-un comeback mult aşteptat şi într-un vârf de formă. Plus, cică în viitorul nu foarte îndepărtat se speră că vor intra în studio, iar asta înseamnă album noi, piese noi, cântări hopefully cel puţin la fel de multe.
11 aprilie 2009 – ab4 unplugged @ Fabrica. check
Bine v-am regăsit, băi.

Post care-a stat un pic prea mult în drafts, scuze :D Uitaţi bonus, piesa aia mişto de la Editors:

Corect

În pula mea, mă rad pe cap şi-mi las barbă. Dacă şi-atunci…