At a glance

Well, dacă nu luăm în considerare cerealele de mai devreme (pe care apropo, ăştia care tocmai aţi absolvit liceul, sper că le-aţi păpat cu poftă şi că v-au plăcut), observăm un fapt îngrijorător, şi anume că nu s-a mai scris un text sănătos pe blogul ista de vreo lună de zile aşa. Situaţie, ‘zdaiseama, de-a dreptul impardonabilă ce se cere remediată urgent.
Aşa că iată-mă remediind-o.

Ar fi fost frumos să zic că ce ocupat am fost eu în luna asta de dzile, că ce am muncit, că ce treaz am stat eu nopţile să termin cine ştie ce proiect mişto pe care să vi-l prezint acuma în premieră intergalactică, etceterá. Ei bine, nu. Pare rău, poate al’dat. Fiindcă mare parte din luna asta care a trecut a fost prilej de sesiune, iar sesiunea este, fireşte, prilej de vegetat ca popândăul înconjurat de cărţi care strigă la tine că să le mai deschizi odată, fir-ar ea de viaţă, dar tu descoperi în continuu alte şi alte activităţi mult mai engaging. D’apăi nu-i normal?
No, acuma un examen mai am şi eu şi le gat, de tot sper, fără surprize, până o fi să înceapă iară anu universitar. Până atunci vară de bonton şi de muzici, de ceai şi de scris, de Opeth şi de NIN.

Iar până atunci…
…pfoaaa, ce repede-a trecut :) Şi râd io, râd, da’ râsul nu-i al meu.
E al unuia mai… în vârstă decât mi-aş dori.
Nu se aştepta nimeni să scot chestii citibile tocmai acum, nu? Şi chestia asta, tre’ exersată, tre’ menţinută, acuma angrenaju’ scârţâie şi abia abia ce mai funcţionează un strop, aşa, chinuit.
Eh, or mai fi ocazii. Mai des, să nu se rablagească mecanismul de tot. Era să mi se rupă cheia-n yală când am descuiat wp-adminu’, zău.

Pupicei răcoroşi.