Some catching up

Nush cu ce mă-sa mi-oi fi infectat pc-ul, dar câteva zile a stat mort, inert, nedorind să treacă mai departe de un oarecare fişier .sys în încărcarea sistemului de operare. Asta în cele din urmă, căci simptome au fost mai multe şi relativ tratabile, cu accent pe relativ, din ce în ce mai greu tratabile cu cât trecea timpul. Ultimul tratament pe care i l-am aplicat sper totuşi să-l ţină ceva mai mult.
Ce-i relativ nasol e că am senzaţia că mi s-au schimbat fonturile de sistem, cel puţin alea pe care le afişează Firefox parcă-s altele, şi nu-mi plac neam. Dar na, i-oi da eu de cap, sau m-oi obişnui. Măcar funcţionează într-un fel, ceea ce e oricum mai mult decât puteam spune despre el alaltăieri, de exemplu. Oricum, asta e o soluţie temporară până mai faci back-up la nişte chestii importante pentru ca apoi să formatezi şi să faci un clean install, SĂ NU UIŢI, DA??
(Că fac pariu că odată văzut cu sacii relativ în căruţă iar n-o să-i mai fac nimic până la următoarea criză majoră. But meh.)
Dar serios, aşa nu-mi vine să mă mut iar pe un calculator gol. E la fel de trist ca a te muta într-o casă nemobilată. Bine, un pas deja l-am făcut, că mi-au dispărut juma’ din setări iar WMP-ul este într-o ORIBILĂ nuanţă de albastru (de unde eu-l aveam argintiu, şi nu mai ştiu dacă asta era o opţiune pe undeva sau aşa venise de la mama lui), ca să nu mai spun că mi-au dispărut toate ratingurile şi play counturile la care ţineam destul de mult. But meh, again.

Între timp am făcut după cum urmează.
Sâmbăta trecută @rain_echo m-a tras către dark side şi iar n-am fost la Urma, dar numai pentru că se întâmpla lansarea noului album aievea, Cinema. Prima vizită în The Ark şi primul concert aievea, o combinaţie reuşită pentru o seară ninsoroasă de sâmbătă. Speram ca la faţa locului să găsesc şi nişte vin fiert, dar pesemne ar fi fost prea de tot – nu-i nimic, merge şi cu o bere. aievea sâmbătă a fost Vlaicu Golcea la keyboard, samples şi tot felul de alte chestii, Electric Brother la Electric Guitar, Marta Hristea la voce, Tavi Scurtu la tobe, Daniel Gontz la proiecţii & visual stuff şi, în spatele mixerului, nimeni altul decât Uţuuu Paaascuuu! Eh, cu aşa killer line-up (putem zice, chiar, că aievea e un soi de supergroup, funk/jazz all-stars etc. :D) nu-i de mirare că ora aia jumătate în care au cântat s-a scurs ca şi cum aproape n-ar fi fost, în ciuda locului cam înghesuit (personal mă puteam lipsi de mesele din mijloc, dar na, pe de altă parte e cam weird să stai în picioare pe muzică de zăcut şi visat). The nicest touch a fost atunci când, la final, doritorii puteau să-şi descarce noul album pe stick-uri USB şi playere mp3 direct de la sursă :) Mine didn’t work, din păcate, dar cică urmează să iasă în curând şi pe site. Şi CD, sper eu, într-un viitor nu prea îndepărtat.

Tot sâmbăta trecută s-a petrecut nişte curăţenie generală în spatele butoanelor blogului, nenea V descoperind o bucată de script care se cuibărise prin temă şi prin alte părţi şi care, printre altele, “bruia” feed-ul RSS – de-aia, dacă a băgat cineva de seamă, update-ul pe mail de la ultimul post a venit ceva mai târziu. Mulţumiri şi pe această cale pentru o oră şi ceva de bughunt pe tărâmuri care mie încă nu-mi sunt accesibile :D

Azi am văzut şi eu, ca tot creştinul, blockbuster-ul hollywoodian al sezonului, împreună cu Cri şi Magicianul (deşi am o puternică senzaţie că nu aşa îi ziceam; cum îţi ziceam, maestre?), şi anume “Avatar”. Băi, foarte tare, I should say. IMAX-ul de la Cotroceni e un loc decent (deşi încă nu-mi explic cum de n-au scaunele suporturi pentru pahare, dar na), iar aşa un film văzut în aşa condiţii este un soi de eveniment. Bine, mă bucură foarte tare că filmul stă în picioare şi dincolo de artificiile astea tehnologice, deşi i se pierde mult din breathtakingness. “Avatar” este, cu siguranţă, un film de văzut la IMAX, sau măcar 3D, obligatoriu la cinema, în orice caz – dar vreau să-l văd şi normal, pe un ecran mic, acasă. Eu zic că o să treacă testul. E lung dar engaging, pune nişte întrebări (poate nu chiar cele mai originale, dar perspectiva e cu siguranţă interesantă şi nu foarte exploatată până acum în cinema), se pretează la interpretări şi alegorii, are şi nişte tuşe de film Disney, pe ici pe colo (ceea ce poate fi atât un avantaj cât şi un dezavantaj, depinde cum priveşti) şi, nu în ultimul rând, e un film frumos, frate. Eye-candy cât să faci diabet. Awesome.

Şiii… printre toate astea, m-am apucat recent de Chronicles of Amber a lui Roger Zelazny, a classic of fantasy, şi mă bucur să spun că îmi place. Şi se cam vede de unde-a învăţat Gaiman meserie :)) Am avut norocul să găsesc ediţia asta grozavă la simpaticii de la Anthony Frost (la mulţi ani încă o dată!), că altfel ar mai fi durat ceva. Acum însă încep Sign of the Unicorn, a treia parte a seriei (în principiu sunt 10 părţi, 5 şi 5), and it’s got me totally hooked.

Aşa, carevasăzică, am ajuns în prag de Ajun de Crăciun.
Iar de Ajun deja ştiu ce-o să fac :D

4 Responses to “Some catching up”

  1. Cri

    “maestre” ;)
    si da, cum sa nu aiba suport de pahare?! si un punct in minus celor care nu stau asa bine cu organismul la astfel de evenimente – terrible headache for me.

  2. Prăjitorul din Oz

    well, pe chestia asta se presupune ca ne-au avertizat in prealabil ;))

  3. Vlaicu Golcea

    multumim pentru aprecieri
    aici e albumul

    http://aievea.ro/download-album/

    la multi ani !

  4. Prăjitorul din Oz

    multumesc si eu pentru tot :) si ne vedem la urmatoarele.
    la multi ani!

Leave a Reply