10

Da, e o leapşă. Da, e primită de vreo două săptămâni şi lâncezeşte. Da, D-ra Ralu are dreptul să cârcotească asupra vitezei cu care îmi onorez datoriile virtuale. 10 lucruri ciudate despre mine, deci. Să alegem.

1. Deşi nu m-ai văzut niciodată, s-ar putea să mă ştii. S-ar putea să te fi iritat la culme (dacă avem vârste apropiate) sau să mă fi iubit fără speranţă (dacă eşti bunicuţă).

2. Am fobie de dat telefoane. Nu, serios – există şi încerc să o depăşesc. E destul de mild şi nu se manifestă mereu, dar am momente când iniţiatul unui apel banal e un triumf de voinţă.

3. Nu ştiu să cânt la nici un instrument – patru acorduri de chitară nu se pun. Ai putea zice că pentru un individ ahtiat de muzică ăsta e un lucru ciudat.

4. N-am citit multe din cărţile alea “clasice, valoroase, care clădesc cultura unui om”. Valabil şi pentru filme şi, câteodată, şi pentru muzici. De asemenea, accept cu seninătate că sunt şanse mari să nu le mai citesc/văd/ascult niciodată.

5. Pricep şi râd la destule glume de geekşi – cu tangenţe în domenii incluzând informatica, mitologia lui Tolkien şi Star Trek. Chiar mă prind la vreo 40% din poantele de pe xkcd.

6. Deşi m-aş încadra în profilul demografic al gamerului, n-am jucat decât 5 jocuri mari şi late la viaţa mea: Delta Force II, Starcraft, SimCity, BloodRayne şi TES IV: Oblivion. Încă unele prea puţin ca să între la socoteală, iar pe cele mai multe deloc. Mario, Tetris, Minesweeper şi Chessmaster nu se pun.

7. Am făcut liceul la mate-info şi am dat la facultate de umanişti. Partea şi mai ciudată este că background-ul de ştiinţe reale mi-a fost uneori de un real folos, mai ales acolo unde nu m-aş fi aşteptat.

8. Printre ambiţiile mele de viitor nu prea îndepărtat se află învăţarea limbii finlandeze. O întreprindere total falimentară dacă o priveşti pragmatic, dar na, cu piticii omului nu te pui.

9. Văd chestii. Deşi, judecând după feedback-ul primit, asta nu mai e chiar atât de ciudat :))

10. Sunt într-o relaţie de love/hate cu limba română. Uneori mi se pare butucănoasă, lipsită de nuanţe elementare şi exasperant de rigidă în formulări (iar atunci nu mă jenez să iau ce-mi trebuie din engleză sau chiar din franceză), alteori o găsesc irezistibil de savuroasă şi I pity those who don’t understand it. În nici una din ipostaze, însă, nu suport să o văd scrisă aiurea.

Şi gata, mai aveam, cred, dar am epuizat numărul de 10. Mai bine.
Pleacă înspre toţi comentatorii care au blog şi n-au preluat-o încă. Hai, să vă văd :D

2 Responses to “10”

  1. rake

    =)) n-a comentat nimeni.

  2. Prăjitorul din Oz

    ba cum sa nu, ia uite, deja sunt doi :))
    fa-ti ba blog.

Leave a Reply