Tăiem panglica
Adică nah, post de inaugurare, cu tot cu întârzierea de o săptămână, ca să nu mă dezmint :)) Însă promisesem ultima dată că primul post din casă nouă avea să fie unul retrospectiv, iar până acum n-am prea fost în mood de aşa ceva. Bine, că nici acuma n-aş fi foarte tare, însă la naiba! menta nu mai poate fi frecată în asemenea hal.
Povestea începe acum aproape 3 ani (fără vreo 3 săptămâni) când, din naiba mai ştie ce impuls constructiv (sau distructiv, whichever you prefer), am deschis taraba pe “Scobitori de porţelan”. Aşa s-a chemat încă de la început, câţiva oameni ştiu şi povestea din spatele titlului însă trebuie să mărturisesc că nu e atât de fascinantă precum ar putea părea :) Aşa că n-am s-o mai detaliez aici, mai bine vă imaginaţi voi tot felul de chestii.
Ah, shit, iar am vorbit la persoana a II-a. Promit că nu mai fac.
In any case, început relativ modest, pe Blogger, cu nişte coordonate mai degrabă vagi referitoare la direcţie. Bine, coordonatele au rămas până în ziua de azi la fel de vagi (deşi lately am vorbit mai mult despre muzică şi concerte, că na), aşa că asta nu e neapărat relevant. O singură coordonată constantă am avut, cred, şi la aia ţin – no advertising. Pentru că deşi Scobitorile sunt, in the end, mai degrabă un blog de opinie decât unul super-personal, îmi sunt totuşi prea aproape pentru a avea detaşarea aia profesională care să-mi permită să bag reclame pe-aici. Pe lângă faptul că ar cam da cu bâta în balta designului, la care un pic, acolo, chiar am muncit.
Seismul major a venit după vreo opt luni (în care din câte se pare câştigasem ceva vizibilitate – yay for me), atunci când Eugen (the one, the only) mi-a propus să aplic pentru membership în comunitatea pe care-o păstorea alături de redecs şi, mai târziu, de nenea V – nimic.org.
Acuma despre istoria comunităţii ăsteia s-ar cuveni scrise mai multe rânduri, dar nu cred că ăsta e locul, la fel cum nici eu nu sunt cea mai potrivită persoană. Mai mult ca sigur, însă, că în Enciclopedia Internetului Românesc pe care cineva trebuie să o scrie, odată şi odată, nimic.org îşi are asigurat un capitol important, alături de alţi granzi precum nasparau.com, grigore.org sau gigel.org (care măcar mai e online). Să zicem doar, for my part, că aşa arăta comunitatea la ceva timp după ce am devenit membru:
Am dat peste oameni mişto pe care încă îi mai citesc, câţi dintre ei au mai rămas online (vezi lista cu nimicitorii) şi cu care încă mă mai văd pe la câte-o bere sau pe la vreun concert. Asta sigur, pe lângă tot ce-am învăţat pe parcurs despre cum să mă joc cu Wordpress – să ai locşorul tău unde să faci, mai mult sau mai puţin, ce te taie capul e cu siguranţă o chestie foarte faină şi o oportunitate pentru care le sunt recunoscător. Şi fără de care, probabil, n-aş fi prins gustul în aşa măsură încât să mă mut pe picioarele mele.
Deci cum spuneam, lots of love şi inimioare şi iepuraşi pufoşi.
It’s been fun, până acum. Dincolo de toate, cea mai importantă chestie e că am descoperit şi am luat contact cu foarte mulţi oameni faini (you know who you are), iar în comparaţie cu asta alte amănunte aproape că îşi pierd semnificaţia.
Ne auzim, aşadar, şi în continuare :)
You can’t stop the signal.
February 21st, 2010 at 6:40 pm
Eh, să îți fie de bine în noua casă virtuală. Da, a fost faină perioada nimic.org, dar toate lucrurile au un sfârșit.
February 21st, 2010 at 9:23 pm
mulţam’ :D
da, cum ziceam, istorie. da’ destul de glorioasă.
February 22nd, 2010 at 9:33 pm
Ioi, cât de mulţi eram.
February 27th, 2010 at 5:23 pm
I am absolutely amazed apropo de linkul lui Victor =)) E una din chestiile care mi-a facut ziua mai faina =))
(io de ce nu te am in feedreader?)
February 28th, 2010 at 1:40 pm
Ca să vezi, baftă! :)
February 28th, 2010 at 3:42 pm
@Svastik: hahah, nu stiu de ce nu ma ai in reader, dar presupun ca situatia-i usor de remediat :P Valabil si viceversa, actualleh. Iar Victor… na, daca-i elusive, io ce sa-i fac?
_________
@Ioana: da da, ca sa vezi :)) Bate un vant de punct-ro zilele astea. Bafta right back at ya.