Dark Bombastic Tales, Night 2

Seara a doua de Dark Bombastic Evening II, festivalul darkwave/neofolk/neoclassical/gothic organizat de DonisArt şi Kogaionon, a început mai devreme ca cea precedentă. Lucru la care, din păcate, nu m-am aşteptat, aşa că am ajuns în Kulturhaus suficient cât să prind cam două piese din setul celor de la Seventh Harmonic. Păcat, pentru că ce am auzit mi-a plăcut foarte tare, într-o venă martial/neoclasică. M-a surprins lipsa lui Ann-Mari Thim, totodată în Arcana, de la voce, şi la fel de tare m-a surprins prezenţa la vioară a Núriei Luis, “Lady Nott” din Narsilion şi Der Blaue Reiter. Ulterior mai aveam să aflu că istoria trupei e destul de veche, Seventh Harmonic fiind acum la a doua încarnare, brainchild şi principalul proiect al basistei Caroline Jago (care s-a alăturat Sol Invictus acum ceva vreme).

Am înşirat toate numele astea to make a point – scena darkwave e după toate aparenţele una extrem de relaxată, de maleabilă, în care cam toată lumea ar cânta cu toată lumea. Peste tot dai de side-projects, de colaborări, de participări live, şi asta îmi transmite mie mai multe lucruri:

1. muzica e mereu pusă pe primul plan, like it should be;
2. lumea este mereu deschisă la experimentat şi la încercat lucruri noi;
3. oamenii ăştia sunt pur şi simplu foarte tari.

Pe suedezii de la Arcana i-am mai văzut la Braşov anul trecut alături de ambivalentul duo catalan Narsilion/Der Blaue Reiter. Se pare că a fost the beginning of a beautiful friendship, căci în Kulturhaus Arcana şi-au completat rândurile atât cu cei doi, Sathorys şi Lady Nott, cât şi cu Johan Levin aka. Desiderii Marginis de cu o seară înainte. De data asta însă Arcana au cântat 100% live, cu ajutorul celor trei invitaţi, şi au sunat într-un foarte mare fel. Cu ocazia asta am aflat şi care era problema lui Ann-Mari, în speţă o gripă care nu-i dădea voie să cânte. Mnasol, însă a rămas totuşi pe scenă, zdrăngănind şi clincănind şi zornăind la tamburină şi la alte chestiuţe producătoare de zgomot.

Au început cu “Cantar de procella” şi şi-au croit, încet, drum prin discografie. În principiu cam aceeaşi obiecţie ca la Irfan din seara de vineri – setting-ul cam nepotrivit pentru solemnitatea ocazională a muzicii. Asta, şi trupei îi cam lipsea din bucuria şi… hm, “zâmbăroşenia” cu care m-au surprins la Braşov. Cam toţi, în special Peter, erau concentraţi şi mai degrabă sobri. Iar spre final Peter ne-a spus şi de ce – deşi unora ar putea să li se pară nedrept, “this may very well be the last year with Arcana”. Asistam, prin urmare, la probabil ultimul show live din cariera trupei. Veste care a picat cam greu, şi totuşi nu chiar atât de greu pentru publicul care care a început să-i aplaude şi să-i ovaţioneze îndelung, în semn de înţelegere şi susţinere. Sigur, Arcana au devenit încă de la începuturi, acum mai bine de 15 ani, un nume de referinţă al scenei, iar această ultimă încarnare a trupei a adus laolaltă oameni atât de frumoşi şi de talentaţi. Însă “sfârşitul nu-i aici”, căci oamenii ăştia respiră muzică iar viitorul precis va aduce noi creaţii în noi formule şi sub alte nume, exact cum spuneam la început. Plus că, vorba optimiştilor de serviciu, Peter a mai desfiinţat odată Arcana :)

[De aproape 3 ani aveam chestia asta în drafts, şi am renunţat în sfârşit la speranţa că voi mai continua articolul. Mai aveam de scris despre Ataraxia cu cele 2 show-uri şi despre Lloyd James, care a susţinut un solo-set în locul Naevus, oglindind neprevăzut dar plăcut prestaţia lui Simone din prima seară. Şi până la urmă nici Arcana nu s-au mai destrămat, ba au mai scos vreo 3 albume de atunci. Aşa că, subtil şi pe şestache, completăm galeria de relatări DBE, atâtea câte sunt aici pe Scobitori.

Kozminovici, 20.08.2013]

Leave a Reply