Scobitori de porţelan

Îmi place la titlul ăsta că e foarte versatil, zilele ciudate ne sunt cunoscute tuturor până una alta, aşadar articolul ce urmează ar putea fi cam despre orice. Bonus points pentru empatia cu cititorul. Sau ascultătorul, după caz.
O zi ciudată e greu de definit, tocmai pentru că ar putea îmbrăca atâtea chipuri, dar este tare uşor de recunoscut atunci când o trăieşti live. Şi, invariabil, cu toţii am păţit asta măcar o dată în viaţă – câte-o zi sucită care iese din orice tipar, la finalul căreia să te bucuri că s-a terminat sau, de ce nu, să-i mulţumeşti că a trecut pe la tine. Probabil că aşa s-or fi gândit şi cei de la Strange Days când şi-au botezat trupa, cu sau fără legătură cu filmul din 1995 peste care vei da invariabil în search results când vei încerca să afli ceva despre ei. Cuvinte cheie: rock alternativ, post-rock, shoegaze, experiment, Norvegia.

Citește mai departe pe Ginger Group >>

Știu că mai am vreo 2 drafturi neterminate pe-aici, dar e amuzant că aparent nu-mi pot aminti despre ce era vorba în ele fără să mă uit :)) așa că le mai lăsăm.
Notabile în ultimele zile ar fi mai multe lucruri, printre altele faptul că mi-am pecetluit soarta pe la sfârșitul lunii trecute semnând un (nou) contract cu cei de la RCS-RDS. Nu știu ce-a fost în capul meu, dau vina pe a momentary lapse of reason, cert e că de la semnarea contractului mi s-a zis că “în maxim 2 săptămâni” vin băjeții să monteze tot ce e de montat – recte fir de teveu (nu pentru mine) și fir de net (pentru mine). Toate bune și frumoase, trece o săptămână, trec două, nimic neobișnuit la ritmul la care știam că se mișcă. Pe la mijlocul celei de-a doua săptămâni mă trezesc pe la 8 dimineața cu un telefon că “vine o echipă”. Iar eu eram aproape surprins de cât de repede s-au mișcat și mă și întrebam oare ce avea să meargă prost.

Desigur.
Peste câteva ore sună la ușă doi tipi, simpatici de altfel. “Pentru cablu?”. Păi așa sper, zic. Scoate unu din ceva geantă un colac mare de cablu: “un scaun aveți?”. Dar sigur, pentru voi orice.
În timp ce unul din ei era cocoțat să taie cablul care intra în casă, celălalt se dusese la vecinul de scară să facă același lucru. Needless to say, nu-mi dau seama nici până acum cum a reușit ăla care meșterea la ușa mea să-mi dea jos vreo trei bucăți mari de tencuială de pe lângă tocul ușii, dar mă rog, i-or fi stat în drum.
Apoi se duce unul din ei să verifice “echipamentele”, ca să ne racordeze unde trebuie.

Și, desigur, stupoare :)
Nu sunt echipamentele. Păi cum așa? Păi nu e nimic montat, nu e infrastructură în bloc.
Cum nu e, bă? Păi și cu firele astea securizate ce-i?
Păi da, da astea nu duc nicăieri, vă racordăm în gol.
Firește :D
Păi și-atunci de ce-ați mai venit?
Păi așa ne-au trimis de la centru.
Telefoane. Înjurături. Între “periferie” și centru.
Ok, și noi acum ce facem?
Păi vă montăm firul vechi la loc. Și dați și dumneavoastră niște telefoane să le sesizați situația, că la centru apare că blocul e racordat.

Am început bine, cred că o să fim prieteni :D
Între timp cică sâmbăta asta chiar au venit să monteze echipamente and whatnot. Hai că poate într-o lună or so…