These tunes are sick

Se cere

…de fapt se cer, că-s mai multe lucruri.
Însă 1. cel mai important şi înainte de toate, se cere rupt cercul ăsta păcătos din care nu mai pot naibii să ies de vreo două săptămâni încoace şi care se manifestă prin incapacitate de a ataca tastatura de faţă cu o pagină goală de WordPress, sau de Word, sau chiar şi de Notepad.

Bun. Acum că am tăiat din nou copca (pentru că gheaţa era spartă demult, nu?) hai să facem şi o listă de priorităţi. Bine, priorităţi pe terenul ăsta de joacă, teren care el în sine n-ar trebui să se afle pe o poziţie foarte înaltă în ierarhia priorităţilor. Însă! celelalte nu prea sunt “de joacă”, iar cum ziceam, boala se cere tratată.
Mă rog, boala. Incapacitatea. Handicapul :))

Deci priorităţi, cum spuneam. Sunt restant cel puţin cu cronica unui concert, atât cât mi-oi mai aminti din el. În rest cel puţin alte două articole ale căror idei îmi zac de vreo două săptămâni pe desktop sub formă de sticky note – codenamed valorile, nostalgia, coolness, filme, stătut. N-ar fi exclus să fi ajuns deja la punctul în care să nu mai ştiu de fapt ce voiam să zic în fiecare şi să mă uit ca boul încercând să-mi dau seama la ce mă gândeam. Însă nu vreau să fac testul ăsta acum.
Apoi, trebuie gândită o strategie.

Unul din planurile mele de viitor apropiat este să fac o casă a lor pentru articolele legate de muzică. Adică să extind, să organizez şi să branduiesc tarlaua. Şi, de ce nu, să mă apuc să caut colaboratori (deja mă gândesc la câţiva and they have no idea about it, heheh). Site-ul e în mare parte construit într-o formă mai mult sau mai puţin preliminară – oricum funcţionalitatea e o chestie care se tweak-uieşte din mers. Ca să fiu a tease, există deja sub formă de subdomeniu de test g****d.kozminovici.ro şi va trece pe nume propriu în curând (nu zic cum îl cheamă acum pentru că oricum numai layout-ul e în lucru, restul e lorem ipsum). Cert e că I’m pretty excited about it (muuult mai excited decât de alte lucruri teoretic mai presante, gen l****ţă, ceea ce spune foarte multe, nu-i aşa, despre felul mai mult sau mai puţin anormal în care-mi funcţionează capul) şi cam abia aştept să get the ball rolling. Tot proiectul e pornit din pură ambiţie personală – pentru că pe netul românesc se scrie mult, mult prea puţin despre muzică. Şi în special despre muzica românească. Iar aici mă refer la “să se scrie” adică pe bune, generare de conţinut original, analize, opinii şi pornire de discuţii. Căci copy/paste după comunicate e uşor să faci, de atunci când cauţi un concert pe Google găseşti 5 pagini cu comunicatul de presă dar nici măcar o amărâtă de cronică.

Sigur, problema care se pune este dacă există şi oameni care să vrea să citească despre aşa ceva, pentru că în puţinele locuri în care se mai face pe bune o cronică de album, de concert sau chiar şi câte-un interviu feedback-ul este îngrijorător de aproape de zero. Nici un comentariu şi câteva like-uri răzleţe pe Facebook (care dacă e să fim sinceri nu prea pot fi trecute ca “feedback”). Dacă ar fi după mine nici n-aş implementa funcţionalităţi de Facebook pe site, că printr-un like se omoară şi bruma aia comentarii pe care-o mai primeai, dar din păcate alegerea asta ar însemna sinucidere din faşă.
Of, social media, ce faci tu din Internet şi din oameni. Am ajuns să ne modelăm noi după cum funcţionezi tu, ce absurd.

Apropo de absurd şi complet offtopic – de 5 minute sunt fascinat de absurditatea construcţiei “mult prea puţin” care, totuşi, e perfect validă în limba română. Ce mindfuck trebuie să fie pentru un străin.

Well, în principiu cam asta e. Mai aveam eu multe idei, inclusiv o încheiere mişto, dar mi-au fugt din minte. Zilele de luni au efectul ăsta.
Ah, mai vreau să menţionez că am dat o fugă acum două săptămâni la târgul SF&F Final Frontier special ca să-mi iau antologia-eveniment Steampunk: A doua revoluţie, prima explorare românească a subgenului ăsta literar. O să vorbesc mai pe larg despre ea când o termin (mai am vreo patru povestiri şi prea puţin timp), însă pot să spun de pe-acum că volumul este un must have pentru orice cititor care-a cochetat măcar puţin cu ficţiunea speculativă. Un regal de istorie alternativă cu atât mai savuros cu cât acţiunile tuturor povestirilor se petrec în spaţiul românesc, prilej de subtilităţi şi de paralele grozave. Amazing stuff.

So long, then :) And not too long a long, hopefully.