SĂ-MI TRAG PALME!

Cu varianta mai hardcore “să-mi fut una!”.

Scuze pentru majusculele din titlu, dar sunt pentru a-i da intonaţia potrivită. Ar fi mers şi vreo 5 semne de exclamare în plus, dar am renunţat la ele ca să nu credeţi că m-am ţicnit de tot. Absenţa prelungă mai face asta oamenilor, hahah.
Nu, adevărul e că mai mereu am stat pe-aici prin spate pe la butoane, dar mi-a lipsit probabil un trigger şi dispoziţia necesară ca să mai înşir chestii pe-aici. Am şi nişte drafturi pentru care tot aşa, n-am găsit starea şi energia să le duc la bun sfârşit, poate cândva, poate până la sfârşitul anului, om vedea. Ca să îmi mai creez şi eu impresia că uite, las urme, e ok.

Dar deviem de la lucrul care a produs reacţia iniţială.
Deci aflu astăzi în timpul unei conversaţii absolut casual de un anumit film care-a ieşit anul ăsta, respectiv un film cu Justin Timberlake. Hahaha, aţi putea spune, nici acuma n-ai văzut The Social Network, ce varză eşti. Ok, de acord, nici acuma nu l-am văzut, dar ăsta este chiar alt film care se cheamă In Time (IMDB click) şi a cărui acţiune poate fi rezumată în felul următor (luat tot de-acolo):

In the not-too-distant future the aging gene has been switched off. To avoid overpopulation, time has become the currency and the way people pay for luxuries and necessities. The rich can live forever, while the rest try to negotiate for their immortality. A poor young man who comes into a fortune of time, though too late to help his mother from dying. He ends up on the run from a corrupt police force known as ‘time keepers’.

Moment în care, dacă mă ştii puţin mai bine, poate îţi mai aminteşti că acum câţiva ani am început să scriu un… ceva, care poate, într-o realitate alternativă glorioasă, ar fi ajuns să fie un soi de nuvelă or something, pornind de la exact aceeaşi premisă nenorocită. Începutul e de găsit aici împreună cu câteva fragmente de continuare. La dracu’, în penultimul fragment publicat apar până şi poliţiştii ăia! :)) Şi mai amuzant e că, dacă te gândeşti, scenariul filmului ăstuia a fost probabil schiţat iniţial cam prin aceeaşi perioadă de 2007-2008 (primele fragmente le publicasem în alt loc pe la sfârşitul lui 2007). Şi mai amuzant e că aparent, conform wiki, producătorii filmului au fost daţi în judecată de un tip care zice că scenariul e copiat după o nuvelă de-a lui din… 1965! Aşa că dracu’ mai înţelege cum or veni inspiraţiile astea până la urmă. Însă e atââât de frustrant.

The story is simple. Time is the commodity in the future. But the best part is how the filmmaker show the audience how to use this commodity in normal everyday life. How much time you pay for certain things, where to get extra time, etc. Simply brilliant.

Nici nu mai ştiu câte minute costa o bere în universul meu, dar făcusem un tabel cu diverse ca să-mi folosească drept referinţe viitoare, poate-l mai găsesc pe undeva. Ceva gen vreo 10 sau 15 minute, oricum, nu mai ştiu cum le calculasem. Problema era, desigur, că în afară de ce cheltuiai pe diverse, timpul din cont ţi se scurgea şi pur şi simplu menţinându-te în viaţă, one second at a time.
Acuma na, ca să nu fiu chiar bitter about it, în capul meu cauzele erau altele şi întregul sistem era construit un pic altfel. Ba chiar, în toţi anii ăştia în care n-am mai scris nimic dar am tot stat şi-am rumegat conceptul, am ajuns la un closure destul de interesant cred, care reuşeşte să ducă întreaga problemă într-o cu totul altă dimensiune şi care probabil (sper! ar fi culmea!) e foarte diferit de ce se întâmplă în film. Doar să am odată naibii răbdare şi stare şi coerenţă cât să-l aştern pe hârtie.

Acuma problema care se pune e, să mă apuc să văd filmul ăsta? Cu tot riscul de a-mi contamina ideile din cap?

Eh, pe cine păcălesc, normal că o să-l văd.

‘Tu-i pasca mă-sii de film.