The coffee at the end of the year
Parcă zilele de 31 decembrie sunt printre cele mai atipice din tot anul. Mai atipice cred că sunt doar alea de 1 ianuarie, în special dimineaţa când tot oraşul e amorţit şi pustiu de ţi se aude ecoul paşilor printre gunoaiele răzleţe de la petrecerea din noaptea precedentă. Rămăşiţe de artificii, cioburi, hârtii, chestii de genul.
Mi-a plăcut anul ăsta. A început un pic ciudat iar acum, la sfârşit, pot spune că şi-a cam menţinut vibe-ul ăsta pe parcurs. In a good way. N-am să stau să fac un bilanţ sau ceva, dar acum, sorbind dintr-o cafea la temperatura camerei şi ascultând cel mai nou Tenhi (care este, desigur, o minune – abia aştept să-mi vină originalul prin poştă, dar n-am mai avut răbdare), looking back, it looks good.
Aşadar, pentru un 2012 în urma căruia să rămână şi mai multe lucruri mişto. Şi pe care hopefully să apucăm să-l prindem în întregime :) Insert end-of-the-world joke of your choice.
Parcă într-un fel e fain că nu ninge.
Later edit: Nu mă supăr deloc dacă check out-uieşti albumele din lista pe care-am făcut-o pentru Ginger Group. Aici am să revin la începutul anului cu supermetalele, ca de obicei :)
