Melancolie, energie şi entuziasm (Agent Fresco în Fabrica)

Miercuri seara, în clubul bucureştean Fabrica s-a desfăşurat al treilea eveniment Asiluum Night, care i-a avut ca invitaţi pe islandezii de la Agent Fresco şi, ca opening act, pe cei de la Semiosis. Concertul a fost organizat de Asiluum, BHCB şi La Chambre du Chat.

Mă aşteptam la mai mult “rock” în post rock-ul celor de la Semiosis, măcar spre finalul reprezentaţiei. Îi mai văzusem de vreo două ori, şi de fiecare dată mi-a plăcut foarte mult cum reuşiseră să balanseze părţile ambientale, de textură sonoră, cu cele mai energice. Aseară n-a fost însă cazul, Semiosis rămânând la un electro-ambient un pic cam downplayed, foarte adecvat ca muzică de fond dar nu un performance în sine. Probabil asta era şi ideea, de a crea doar un cadru sonor agreabil pentru ce avea să urmeze, şi nu de a beneficia propriu-zis de lumina reflectoarelor. După vreo jumătate de oră de Semiosis, timp în care clubul întunecat se umpluse cu un număr nu foarte mare, dar îmbucurător de oameni, au urcat pe scenă şi cei patru islandezi.

Veneau de la Constanţa, unde susţinuseră în seara precedentă un concert extraordinar – dupa spusele unor oameni în care am încredere. Nu ascultasem absolut nimic în prealabil, dornic de a fi surprins şi sperând ca surpriza să fie plăcută. Şi iată că a fost.

E greu să dai un nume muzicii Agent Fresco. Au deschis concertul cu “Anemoi”, piesă melancolică din deschiderea albumului “A Long Time Listening” (primul şi singurul până acum, de altfel). O combinaţie devastatoare de pian à la Philip Glass cu vocea haunting, chinuită un pic a solistului Arnór Dan Arnarson. Însă Agent Fresco au extrem de multe chipuri – pendulează cu cea mai mare lejeritate între pasaje “grele”, undeva între hardcore şi math-rock, pigmentate cu savuroase ruperi de ritm, şi bucăţi cu aromă de indie, jazz sau fragmente oarecum minimaliste de clape dar care totuşi îmbogăţesc enorm sound-ul de ansamblu.

“Apreciez trupele care fac datul din cap pe muzica lor o treabă dificilă”, glumeam ieri cu cineva, iar cel puţin din punct de vedere ritmic muzica islandezilor nu plictiseşte niciodată; este aidoma unui animal care se ascunde de tine, sare în toate direcţiile şi îţi alunecă printre degete când încerci să-l prinzi. Am auzit ceva aprecieri negative vizavi de prestaţia vocală a solistului, dar mie mi-a plăcut cum se asambla totul. Era din acelaşi film – sigur, un film puţin ciudăţel, dar frumos şi coerent. N-am întâlnit încă artişti islandezi care să nu o ia pe o pantă un pic experimentală când vine vorba de voci, iar Agent Fresco nu fac excepţie.

A fost un show cald – aerisirea putea să funcţioneze un pic mai bine, ce-i drept, dar mare parte din căldură a venit dinspre scenă. Vizibil surprinşi de primirea excelentă pe care au avut-o în Fabrica (şi mai devreme la Constanţa, şi sper că şi în seara asta la Cluj), cei patru au petrecut mare parte din concert cu zâmbetul pe buze, povestindu-ne despre istoria pieselor sau despre turneul european în care s-au îmbarcat şi care îi va purta mai departe în Cehia, Germania, Franţa sau Elveţia. “Nu ne-am imaginat niciodată ca vom ajunge aici” poate suna un pic pretenţios când vine din gura unora ca Slayer, dar când nişte islandezi (de care până anul trecut nu auziseşi nicăieri) îţi spun asta cu un entuziasm infalsificabil în glas, poţi să fii sigur că sunt sinceri.

>> Citeşte mai departe pe BestMusic.ro

Leave a Reply