Beneath the Albaiulian Sky, Part II

Dacă ar fi să alegi o limbă oficială a DBE, ar fi cu siguranță engleza. Nu cred că greșesc dacă spun că e cu siguranță festivalul românesc cu cel mai internațional public – pe lângă română și engleză în jur se aud multă, multă franceză, germană, rusă, poloneză, norvegiană/suedeză/chestii nordice, am senzația că am prins și un pic de maghiară, am auzit povești despre niște tipi care-ar fi venit din Africa de Sud și știu precis că sunt niște oameni veniți din SUA. Sigur, s-ar putea să ai surpriza ca prin jur să dai chiar de artiștii din ziua respectivă sau de cu o zi înainte, sau chiar de artiști care nu performează dar au venit la festival ca spectatori – sunt destul de sigur că atunci când mi-am luat clătitele alea cu ciocolată am împărțit masa cu gașca de la Draconian, deși m-am prins abia mult după aceea.

Oh, și iarăși foarte fain, în jur sunt incredibil de mulți copii.

Acum la soundcheck sunt Solefald și nu pot decât să spun că arată mult mai punk decât m-aș fi așteptat :)) Ei sunt una din trupele pe care sunt tare curios să le văd, pentru că am tot auzit de ei. Never listened, though. Mai devreme au fost Mourning Beloveth și Vulture Industries și realizez că astăzi, în ziua a treia, sunt cam cele mai multe trupe cunoscute mie. Distoarse și greutăți, ce să faci.

>>> Citește mai departe pe Overground Magazine

Leave a Reply