Beneath the Albaiulian Sky, Part III

V-am zis eu, cum am ajuns acasă cum am pierdut ritmul. Duminică a fost zi petrecută pe drum înapoi, luni a fost zi petrecută cu reluatul locului ocupat în realitatea imediată, şi uite-aşa zilele de după Dark Bombastic Evening 5 şi-au început scurgerea molcomă, de ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. But we know better.

Trebuie să spun că şederea de anul ăsta la Alba a fost cam cea mai plăcută din cele trei care s-au petrecut până acum cu ocazie de DBE, iar asta din două motive. Primo, pentru întâia oară am ajuns la festival în ziua zero, după cum am mai zis, conectându-mă în avans la toate energiile de pe-acolo şi acordându-mi răgazul de a nu fi stresat de drum. Secundo, pentru că în sfârşit nu am stat într-unul din capetele oraşului (deşi pensiunea de rândul trecut a fost quite cozy) ci chiar la RYMA în miezul evenimentelor, dovada supremă că există totuşi un zeu al celor care nu-şi planifică lucrurile cu prea mult timp în avans. Tre să le mulţumesc pe această cale Ancăi şi echipei de la Fort Hostel, care s-au dat peste cap să pregătească micul hostel din zidul cetăţii la timp pentru festival şi au salvat, astfel, câţiva întârziaţi, printre care mă număr. Din câte-mi dau seama încă nu şi-au făcut inaugurarea “oficială” (adică pagină de Facebook, haha) dar le prevăd un viitor strălucit ca destinaţie hip de călătorie low budget în oraş. Plus, puteam să văd concertele stând în pat, how cool is that.

>>> Citește mai departe pe Overground Magazine

Leave a Reply