Un an plin

…sau retrospectiva 2008 în doişpe mii de cuvinte :D
A fost un an grăbit, ca mai toţi cei dinaintea lui. Probabil mai puţin grăbit, totuşi, ca cei ce-i vor urma. A fost un an agitat. A fost un an fresh.
…mostly, anyway.
A fost 2008, doamnelor şi domnilor. Înghiţiţi cu grijă şi ultimele bucăţi, să nu vi se aplece tocmai acuma la final.
Să vă fie de bine.

Iar acum, ca un fel de a spune “rămas bun”, iată-l pe 2008 în toată splendoarea sa.

Ianuarie:

O, brad frumos/ O, brad frumos/ În mijloc de stradă/ Cu cetina pe jos.

Februarie:

De lăsat moştenire.

Martie:

În mijlocul învăţatului (!) pentru Bac. Ulterior s-a întâmplat şi inevitabilul. RIP.

Aprilie:

…Măcar cineva mai ascultă muzică bună. Sper.

Mai:

Ghiciţi cine-a fost, totuşi, marea absentă de la întâlnirea cu Orhan Pamuk. Yup, exact. Loving the irony :D

Iunie:

Nebunie electorală.

Iulie:

Priceless. Pe bileţel zicea “Nu mai umblaţi la maşină. Este în litigiu.” De câteva săptămâni zice că e deja “în recondiţionare”.

August:

Ce se mai transportă prin autobuz. Da’ o vacă, un purcel ceva, n-aveţi?

Septembrie:

În holul Facultăţii de Istorie, UniBuc. Indeed, trăim vremuri de criză.

Octombrie:

Mişto. Fain şi clubul. Păcat că ultima dată (sper totuşi că nu şi prima…) când a fost muzică mişto acolo a fost probabil când am pus-o eu.

Noiembrie:

…de câte ori să-ţi mai repet?!

Decembrie:

Drapel de criză. Mai uşor cu culorile, ce mama naibii…?!

Ok, şi bonus că aţi rezistat până aici :D Nu neapărat cireşica de pe tort, but still.
(more…)

Adevăr urban

Parte dintr-o frescă citadină de dimensiuni ceva mai mari. Ăsta mi se pare, însă, esenţialul.
Bine punctat.

Greedy little bastards

La Sala Dalles.
Ştiţi revistele alea care mai bagă din când în când CD-uri sau DVD-uri gratis? Multe reviste de muzică sunt însoţite, de exemplu, fie de un CD compilaţie, fie de un CD sau DVD promoţional cu caracter de “teaser”. Ei bine, v-aţi gândit vreodată să colecţionaţi astfel de discuri, să le înveliţi la repezeală într-un celofan şi să le vindeţi apoi pe bani buni?
Cineva s-a gândit la asta.
Pe DVD-ul ăsta se poate vedea foarte clar scris Promo only – not to be sold separately (stânga-jos).
Şi totuşi, indivizii ăştia cer mai bine de un milion pe el. Pe bune acum, chiar o fi un collector’s item sau e doar jecmăneală grosolană?
Oricum, îmi place la nebunie ce scrie dedesubt – Please note that this DVD does not play on a normal CD player.
Cred că revista era din State…

Prea mult cer (continuare)