Vineee!
Desigur, e de observat ironia fină pe care eu însumi abia o observ – asocierea dintre sloganul Vodafone şi Emil Cioran. Asta ar putea veni aşadar ca o adăugire sau o reiterare, în spiritul sloganului. Trăieşte fiecare clipă, goddammit, dă-te cu snowboard-ul pe culmile disperării! Sfidează-le! Idei de campanie publicitară. Mai lasă-l pe Cioran, fă-ţi abonament la Vodafone şi dă-te cu placa! Dacă îl privim pe Cioran ca pe un exponent al unei idei, al unui grup de oameni sau al unui stil de viaţă, sinecdocă parcă-i zicea chestiei ăsteia, rezultă lucruri şi mai interesante. Ce-ţi trebuie filozofie când poţi să te dai cu placa? Trăieşte clipa! Sau: Cui îi trebuie Cioran când poţi să filozofezi cu Lucreţia la telefon? Pe pârtie?
Sau desigur, poate era vorba de alt Cioran, de cealaltă Cioran actually, că parcă mai era o tipă pe care-o chema Cristina. Uite, noi şi noi valenţe. Poezie modernă, ce să mai. Tool ar fi invidioşi.
A se dezvolta mai încolo, nu mă mai simt în stare. Parcă prea multe s-au petrecut zilele astea, adică mă-sa ştie, mă înţelegi, s-or fi petrecut. Stau cu chestia asta în draft de like vreo 3 zile şi am chef să-i dau odată publish, să reduc din numărul de drafturi şi să mai…
Aaa, chiar, ce fază aiurea – cred că pe undeva pe drumul dintre Blogspot şi Nimic s-a rătăcit postul în care povesteam de concertul Muse :( Asta ca să mă învăţ minte să salvez măcar în Notepad articolele înainte să le public. Like hell, parcă m-oi apuca eu like ever să fac asta, dar zic şi eu aşa că uite, acu mi-ar fi prins bine. Eh, nu-i bai.
Cred că mă apuc iar să zic de concertele pe care le-am ratat :D Uite, i-am ratat iar pe Negură, întâi la Bestial apoi ieri. Mă rog, alaltăieri, sâmbătă. Când au cântat Paradise Lost în închidere.
Am chef de ceva. Cred că dorm, cel mai bun remediu, mai ales că cică mâine iar mă scol devreme. Chiar vreau să-mi impun un program mai responsabil. Hai.
Salut, sunt Prăjitorul din Oz şi beau apă de la robinet.
