Zile de Bükresh
La Zilele Bucureştiului eu mi-am făcut apariţia aşa, tiptil şi nocturn. De altfel nici n-am prea avut mari tangenţe cu festivităţile propriu-zise, ce nu mi s-au părut o idee rea dar pur şi simplu nu prea m-au atras. Alt eveniment, în schimb, avea să-mi facă mie seara de sâmbătă, dar asta mai încolo.
Zilele Bucureştiului, aşadar, prilejuite de aniversarea a 549 de ani de atestare documentară a urbei ăsteia minunate. S-a scos lumea în stradă la chestii moca, mostly, fie că a fost vorba de expoziţii sau muzee sau piese de teatru sau concerte sau demonstraţii de artă urbană. Şi partea tare e că în stradă a ieşit lume mişto. Cel puţin pe Victoriei şi prin centrul vechi, departe de Magheru, Unirii şi centrele de maxim interes gen Parcul Izvor. Ambivalent mai e şi Bucureştiul ăsta, să fiu al naibii.
Partea cea mai tare, oricum, a fost că a funcţionat transportul în comun până pe la 3 dimineaţa.
De ce nu se poate institui chestia asta ca normă?! Hello! A făcut RATB mai demult ditamai sondajul cu “ce linii aţi prefera să fie incluse în transportul de noapte”. Mai demult însemnând vreo 2 ani. Evident că nu s-a mai mişcat nimic de-atunci, de ce să avem şi noi ceva civilizat pe coclaurile astea?
Îmi place că, în schimb, băgăm palmieri în Piaţa Universităţii :)) Palmieri care nu-s urâţi ei aşa (deşi îs cam pitici, fie vorba între noi), dar serios, piaţa aia are nevoie de un landmark. Ceva care s-o caracterizeze, să-i dea o identitate. Ceasul ăla nu prea se achita de datoria asta, recunosc, dar hai frate să găsim o soluţie. Eventual mutat Mihai Viteazu de-acolo de unde stă, si-aşa distanţa nu e mare iar în locul în care e acum e destul de înghesuit (şi de stingher) între alte 3 statui. Amplasarea în centrul pieţei i-ar oferi o expunere mai bună şi ar scoate mai mult în evidenţă statuia care oricum n-are dimensiuni prea monumentale.
Şi asta-i doar una din multele idei.
Dar mă rog.
Altă problemă pe care-o are oraşul ăsta este curăţenia. Şi nu, nu mă refer la firmele de salubrizare care nu-şi fac treaba, şi-or face-o. Mă refer la oamenii care nu pot, fir-ar al naibii, să ţină în mână o hârtie 2, 3 minute până ajung la un coş de gunoi. Treceam sâmbătă noapte prin faţa BNR, unde se amenaja locul pentru un spectacol. Scenă măricică, multe scaune, covor roşu, aranjamente florale, am înţeles că o grămadă de lume ‘bună’ (including seigneur le maître, Oprescu) s-a arătat pe-acolo. Mă întreb dacă până la începerea spectacolului au făcut ceva cu grămezile de hârtii, mare parte fluturaşi publicitari and the like, ce zăceau pe partea cealaltă a străzii. Alea se vedea că erau proaspete. Străzile, alea de prin centrul vechi cel puţin, musteau de Poliţie. N-ar fi fost normal să ia unii nişte amenzi pentru mizeria aia?
Nu în România. Probabil că nici n-avem vreo lege care să oblige la aşa ceva. Şi chiar dacă am avea, cine-ar impune-o? Poliţia? =)) Ei, aş!
Oricum, măcar oraşul e viu. Uneori mă mai apucă îndoiala, dar mi-e repede spulberată. E bolnav, e cangrenat ca naiba, dar e viu. Încă.
La mulţi ani, Bucureşti. Să apuci să mai vezi măcar încă 51 de ani, să faci şi tu un rotund 600.
E reconfortant, oricum, să vezi că se mai petrec totuşi şi lucruri faine. Iar acum îmi dau seama ce corcitură de post o să iasă ăsta.
[de-aia l-am separat în două iar jumătatea ailaltă, prilej de rememorări şi muzică faină, va fi într-un articol următor, hihi - n.a.]
