Scobitori de porţelan

inculpat: C. I. Kozminovici
capete de acuzare:
- subminarea reconcilierii naţionale
- asociere cu elemente perturbatoare fasciste
- diseminare de materiale de propagandă fasciste
- accesare frauduloasă a reţelelor informaţionale
- fals în acte
- batjocorire şi tentativă de distrugere a simbolurilor naţionale
- solidaritate faţă de elemente descompuse ale societăţii
- asociere în vederea trecerii frauduloase a graniţei

Asupra inculpatului s-au găsit următoarele notiţe, ce se constituie în probe. În momentul reţinerii, inculpatul a atestat autenticitatea înscrisurilor şi faptul că acestea îi aparţin. După linie urmează transcrierea fidelă a notiţelor.
_____________________________________

14 04 2011

Încă nu-mi vine să cred. Tremur.
Pe TV şi pe radio încă nu s-a anunţat nimic, probabil să nici nu se anunţe până peste câteva zile, dar de-acum e aproape sigur. Radu Moraru a murit azi, împuşcat ca un animal, în centrul Bucureştiului. Aparent nu le-a fost de-ajuns să-l marginalizeze, probabil îi deranja comunitatea pe care a reuşit s-o închege pe Internet aşa că de ce să rişte? L-au rezolvat de tot. Şi uite cum “dovezile elocvente” pe care le promitea s-au pierdut, probabil, pentru totdeauna. Probabil zilele astea o să-i ia foc şi casa, fericit “accident”, aşa cum s-a întâmplat şi cu Tapalagă anul trecut.
Nu-i un pic ciudat cum toţi cei care se luptau, cum puteau, pentru eliberarea lui Băsescu au fost treptat scoşi din joc? Cine-a mai rămas? Voinescu? Găunos, şi zice-se că de fapt tot ei l-ar împinge, să facă o opoziţie aşa, “de faţadă”. Diaconescu? Lipsit de orice credibilitate. Până şi pe Becali, care, de bine de rău, mai reuşea să mişte ceva sentiment, au reuşit să-l scoată din joc. Să nu mai zic de ăia mari. (indescifrabil)
Cărtărescu nu mai dă nici un semn în ultima vreme, şi sincer nu-l condamn – de-am fi avut toţi inspiraţia pe care-a avut-o el, chiar la început, să plece… Dar cine putea să prevadă cum aveau să decurgă lucrurile? Ne-am încăpăţânat să credem, să facem opoziţie… Dar până şi dreptul ăsta ni l-au luat! Şi au ajuns să-şi facă opoziţie singuri, alţii dar mereu aceiaşi, în timp ce noi suntem măturaţi cu grămada.
E a 4-a zi de când nu reuşesc să mă conectez la Internet. Reţeaua noastră a căzut de vreo 2 săptămâni, dar am tot reuşit să prindem nişte wireless-uri nesecurizate de la nişte binefăcători anonimi. Probabil i-or fi prins. Mă rog pentru ei. Ciudat cât de mult am ajuns să mă rog în ultimul timp.
_____________________________________

17 04 2011

Ha! Am reuşit azi să accesăm Internetul pentru o oră şi ceva. A reuşit Mihai să şutească un carnet de partid (habar n-am cum, e un miracol omul ăla!!) şi-am reuşit să intrăm de pe el până să se prindă şi să-l dezactiveze. Blogul meu deja nu mai era, avea redirect pe realitatea.net. Oricum, e un record că a reuşit să reziste 10 zile fără să schimb serverul. Bine că am back-ups, dar n-am mai avut timp să le încarc azi. Dar mă gândeam să scanez şi să urc ce scriu aici pe hârtie, să nu pierdem continuitatea :)
Din păcate, cu Moraru e cum credeam. Cică de la distanţă mică, dintr-o maşină. Unii zic că poate chiar îi cunoştea pe ăia. Tot ce se poate.
Pe TV tot nu e nimic, nici un cuvânt, acum e “Dansez pt tine” de ca şi cum ar fi totul perfect ok, iar în rest de 3 zile numai despre Pakistan şi divorţul Columbenilor. WTF!!!

Mă gândesc uneori că poate funcţionează şi asta ca o formă de negare – să te agăţi de lucruri care-ţi par familiare în încercarea de a trece cu vederea ceea ce este evident schimbat. Iar ei îşi fac din plin datoria de a ne furniza chestii familiare. Şi aşa ne ţin ei blocaţi într-un fel de amăgire cu gustul unui trecut mai (indescifrabil) frumos, ştii? Ca un fel de Matrix.
M-am săturat de moaca infectă a lui Geoană pe toate afişele cu Congresul PSLR. Cică la noapte facem nişte raiduri, mai dăm jos, mai ardem câteva. Mai mult simbolic, dar ne ţine în viaţă fărâma asta de flacără pe care-o mai avem.
(indescifrabil)
Acum am aflat – au prins-o ieri pe Alex la graniţă (indescifrabil)
(indescifrabil)
22 de gloanţe
(indescifrabil)

_____________________________________
Acest text este un exerciţiu de imaginaţie. Un pamflet, pentru moment, şi să sperăm că va rămâne aşa. Asta poate să depindă în mare măsură de ce alegem să facem pe 6 decembrie.

“Şi când propria ta viaţă singur n-o ştii pe de rost,
O să-şi bată alţii capul s-o pătrunză cum a fost?
Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac,
Printre tomuri brăcuite aşezat şi el, un brac,
Aticismul limbii tale o să-l pună la cântari,
Colbul ridicat din carte-ţi l-o sufla din ochelari
Şi te-o strânge-n două şiruri, aşezându-te la coadă,
În vro notă prizărită sub o pagină neroadă.

Poţi zidi o lume-ntreagă, poţi s-o sfarămi… orice-ai spune,
Peste toate o lopată de ţărână se depune.
Mâna care-au dorit sceptrul universului şi gânduri
Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri…
Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare…
Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el
Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă.
Ba să vezi… posteritatea este încă şi mai dreaptă.
Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subţire
Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt şi dânşii… Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări
Şi le umflă orişicine în savante adunări
Când de tine se vorbeşte. S-a-nţeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege…
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale —
Astea toate te apropie de dânşii… Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.”

Mihai Eminescu

Felicitări presei din România! Bravo, sunteţi nişte oameni exemplari, de o decenţă şi o calitate morală excepţională. Sunteţi nişte stindarde ale libertăţii de exprimare, nişte făclii arzânde ale profesionalismului şi ale dăruirii.
Mai duceţi-vă dracului!
Nişte vaci care abia reuşesc să lege 2 vorbe în lipsă de prompter au ajuns să-şi dea cu părerea şi să facă nişte comentarii complet tâmpite la adresa unui om care a reprezentat de 1000 de ori mai mult decât ele ar putea vreodată visa.
“…Moţu, aşa cum îl alintau prietenii…”
Prietenii, aţi auzit? Prietenii! Acum, la nici un ceas de când maestrul a părăsit lumea asta mizerabilă în care existăm, tot poporul a ajuns să-i folosească porecla, în special nişte proaste care probabil au auzit de el prima dată acum o săptămână, de când a început starea să-i fie mediatizată. Nici nu mă aşteptam la mai mult de la Antena 3. Mi-e şi groază să urmăresc vreun buletin de ştiri de astăzi, peste tot o să fie plin numai de ipocriţi şi de căpuşe care profită de moartea unui om pentru a-şi asigura cele 15 minute de glorie. Nişte zerouri.
Puţine persoane au dreptul de a-l numi altfel decât domnul Florian Pittiş, cu atât mai puţin nişte pârlite de “ziariste” care nu l-au cunoscut vreodată.
Să mă leg apoi şi de cele două reprezentante ale corpului medical care au considerat de cuviinţă să facă o conferinţă de presă în care a fost citită declaraţia domnului Pittiş în care menţiona clar că nu doreşte ca aspecte legate de boala sa să fie mediatizate! E bătută lumea în cap zilele astea sau ce? Dă omul o declaraţie în care spune clar că nu vrea ca presa să discute despre asta iar tu primul lucru pe care-l faci după ce moare este să convoci presa şi să răspunzi cu zâmbetul pe buze (şi cu adâncă durere în suflet, evident!) tuturor întrebărilor cretine de genul “a suferit mult?”, “a avut nişte ultime cuvinte?” sau “i-a fost familia aproape?”. Unor asemenea oameni să-ţi încredinţezi viaţa? Mi-e groază când mă gândesc.
După ce-a terminat episodul de “Breaking News”, Realitatea desigur a considerat că este complet decent să bage un calup publicitar cu nişte reclame imbecile featuring Magda Catone! Asta numai ca să ne dăm seama cât de crudă poate fi uneori ironia soartei.
Dincolo, la Antena 3, Nicu Covaci îşi exprima indignarea vizavi de casele de producţie care refuză cu obstinaţie să promoveze şi altfel de muzică pe lângă cea excesiv de comercială, în detrimentul muzicii folk, de exemplu, care este pe cale de dispariţie. I s-a tăiat macaroana urgent cu un “mulţumim pentru intervenţia în emisiunea noastră, domnule Covaci” iar atenţia s-a îndreptat imediat spre Fundeni, de unde cele două cadre medicale specializate au binevoit să servească publicului amănunte picante din timpul suferinţei domnului Pittiş. Infinit mai interesant şi mai demn de atenţie!

E acum o gaură mare cât casa în sufletul meu şi, îmi imaginez, în sufletele a sute, mii de români care n-au uitat vreodată să aprecieze marile valori. S-a stins un om minunat, dar a rămas o legendă care nu va muri niciodată, o legendă menită să aline sufletele noastre, ale celor care l-am pierdut, şi să insufle poate speranţă în inimile celor care vor urma, care îşi vor fi dorit poate să fi trăit în vremea lui, în lumea lui, în lumea muzicii care şterge orice frontiere, în lumea culturii a cărei lumină înţeapă întunericul ignoranţei, în lumea Oamenilor.
Fie să-şi găsească odihna într-o lume mai bună.