Unde nu-i echipament…

Știu că mai am vreo 2 drafturi neterminate pe-aici, dar e amuzant că aparent nu-mi pot aminti despre ce era vorba în ele fără să mă uit :)) așa că le mai lăsăm.
Notabile în ultimele zile ar fi mai multe lucruri, printre altele faptul că mi-am pecetluit soarta pe la sfârșitul lunii trecute semnând un (nou) contract cu cei de la RCS-RDS. Nu știu ce-a fost în capul meu, dau vina pe a momentary lapse of reason, cert e că de la semnarea contractului mi s-a zis că “în maxim 2 săptămâni” vin băjeții să monteze tot ce e de montat – recte fir de teveu (nu pentru mine) și fir de net (pentru mine). Toate bune și frumoase, trece o săptămână, trec două, nimic neobișnuit la ritmul la care știam că se mișcă. Pe la mijlocul celei de-a doua săptămâni mă trezesc pe la 8 dimineața cu un telefon că “vine o echipă”. Iar eu eram aproape surprins de cât de repede s-au mișcat și mă și întrebam oare ce avea să meargă prost.

Desigur.
Peste câteva ore sună la ușă doi tipi, simpatici de altfel. “Pentru cablu?”. Păi așa sper, zic. Scoate unu din ceva geantă un colac mare de cablu: “un scaun aveți?”. Dar sigur, pentru voi orice.
În timp ce unul din ei era cocoțat să taie cablul care intra în casă, celălalt se dusese la vecinul de scară să facă același lucru. Needless to say, nu-mi dau seama nici până acum cum a reușit ăla care meșterea la ușa mea să-mi dea jos vreo trei bucăți mari de tencuială de pe lângă tocul ușii, dar mă rog, i-or fi stat în drum.
Apoi se duce unul din ei să verifice “echipamentele”, ca să ne racordeze unde trebuie.

Și, desigur, stupoare :)
Nu sunt echipamentele. Păi cum așa? Păi nu e nimic montat, nu e infrastructură în bloc.
Cum nu e, bă? Păi și cu firele astea securizate ce-i?
Păi da, da astea nu duc nicăieri, vă racordăm în gol.
Firește :D
Păi și-atunci de ce-ați mai venit?
Păi așa ne-au trimis de la centru.
Telefoane. Înjurături. Între “periferie” și centru.
Ok, și noi acum ce facem?
Păi vă montăm firul vechi la loc. Și dați și dumneavoastră niște telefoane să le sesizați situația, că la centru apare că blocul e racordat.

Am început bine, cred că o să fim prieteni :D
Între timp cică sâmbăta asta chiar au venit să monteze echipamente and whatnot. Hai că poate într-o lună or so…

Google Translate fail!

Cum era aia, că o poză face cât o mie de cuvinte?
Voilà:

Greedy little bastards

La Sala Dalles.
Ştiţi revistele alea care mai bagă din când în când CD-uri sau DVD-uri gratis? Multe reviste de muzică sunt însoţite, de exemplu, fie de un CD compilaţie, fie de un CD sau DVD promoţional cu caracter de “teaser”. Ei bine, v-aţi gândit vreodată să colecţionaţi astfel de discuri, să le înveliţi la repezeală într-un celofan şi să le vindeţi apoi pe bani buni?
Cineva s-a gândit la asta.
Pe DVD-ul ăsta se poate vedea foarte clar scris Promo only – not to be sold separately (stânga-jos).
Şi totuşi, indivizii ăştia cer mai bine de un milion pe el. Pe bune acum, chiar o fi un collector’s item sau e doar jecmăneală grosolană?
Oricum, îmi place la nebunie ce scrie dedesubt – Please note that this DVD does not play on a normal CD player.
Cred că revista era din State…

Cântec de despărţire

Făcând curat prin nişte hârtii vechi am dat peste, zic eu, o mică bijuterie. O scosesem la lumină ceva mai demult, când era vorba să fie pusă pe muzică – idee ulterior lăsată în aer. Cum face notă discordantă cu surorile sale, am decis s-o arunc aici, printre scobitorile de porţelan. N-are nici o relevanţă cu prezentul, mind you, având venerabila vârstă de vreo 4 ani. Nici cine ştie ce calităţi artistice n-are. But it’s fun. Iar la vremea aia, era mai mult sau mai puţin din suflet. Credits go to me.

M-am cam săturat de tine,
De suavul tău timbru vocal,
M-am săturat de părul tău
Şi de tine-n general.

Eşti atât de aiurea
De câteodată mă-nspăimânţi.
Aş vrea să vorbesc cu tine
Dar nu ştii decât să cânţi.

Cânţi de ani de zile-n şir
Şi nu dai semne de-oboseală,
Vei cânta la nesfârşit
Melodia asta goală…

Aceeaşi moacă sictirită,
Aceleaşi idei de când te ştiu –
Acum ştiu de ce cu tine
Mă simt ca într-un sicriu.

Niciodată nu te-am vrut,
Dacă mă gândesc mai bine.
Eu nici nu te-am căutat,
Ci tu ai venit la mine.

De la-nceput erai cam varză,
Şi te-ai stricat pe zi ce trece.
Cu tine-am murit de nouă ori
Iar vieţi nu am decât zece…

Pun deci picioruşu-n prag
Şi-ţi trag un şut în posterior;
Nu am chef să te mai văd
Şi-ţi sunt oricum superior.

Îţi spun adio, fata mea,
Şi-un lucru-nvaţă de la mine:
Ştii deja că vremea trece,
Dar poate alta nu mai vine!