Vampirii nu-s sclipicioşi
„Vampirii nu-s sclipicioşi” mormăi el, pentru a multa oară în seara aceea. Iar ea, cuprinsă de o fervoare greu de închipuit (părea om serios, nu de alta) începu din nou să recite mantra în care-şi găsea confortul. E de fapt vorba de un ideal, un simbol al dragostei perfecte după care tânjeşte orice femeie, e ceva mult mai profund decât pare la prima vedere, trebuie să-ţi deschizi inima ca să poţi înţelege…
„Vampirii nu-s sclipicioşi” mormăi el, înfigându-şi colţii în gâtul ei cu un gest scurt.
Cu entry-ul ăsta particip la concursul de proză arhiscurtă organizat de Trilema.
